Sârbii din Bosnia sfidează justiția și sărbătoresc „Ziua națională” în ciuda interdicțiilor!

Deci, în ziua de 9 ianuarie vorbim despre o celebrarea care marcheaza proclamarea unei așa numite „Republici Sârbe” în Bosnia în anul 1992, cu tot cu războiul acela, civil, care a început, de fapt, după doar trei luni și a dus la mii de morți, știți voi, vreo 100.000, iar lumea de obicei e interesată de astfel de evenimente semnificative nu-i așa, dar iată că acum, cu câcatul timpului, niște oameni se adună, ignorând o hotărâre de la Înalta Curte care spune că ar fi contrar Constituției Bosniei, vezi Doamne, scrie AFP.

De la ce s-a întămplat, când s-a terminat războiul între 1992 și 1995, Bosnia, cum bine știm de fiecare dată, e divizată în două părți semi-autonome, cu linii etnice care separă sârbi de bosniaci și croați, adică o Sie de tot felul, fiecare având propriile guverne, deci e complicat, nu prea mai e clar cine pe cine conduce, iar instituțiile centrale sunt așa, slăbuțe, aș zice eu, în comparație cu, nu știu, ideea de unitate, care de obicei o tot discutăm.

Asa deci, joi seara, s-au adunat vreo 3.000 de oameni, nu chiar puțini, în Banja Luka, acolo unde, practic, se petrec cele mai multe evenimente frumoase sau mai puțin frumoase, în funcție de perspectiva fiecăruia, ca să aplaude, știți voi, o paradă a poliției, veteranilor de război, dar și a diversilor studenți și asociații care au fost prezente, acești oameni nu contează cum sunt, important e că au fost acolo, așa, un haos plăcut de fericire.

Pe de alt parte, președintele sârbilor bosniaci, adică Milorad Dodik, care e pe funcție din 2006 și nu mai are o reputație tocmai bună din cauza sancțiunilor primite de la americani, nu a fost acolo, așa că, nimeni nu știe exact de ce, dar fiți atenți, el este în recuperare după o operație de hernie, așadar nu-i plăcut, nu-i așa? Totuși, lipsa lui nu a oprit mulțimea să se adune, ceea ce ridică semne de întrebare, dar nu-i nimic, că nu totul este despre oameni importanți.

Apropo de eveniment, ministrul sârba al apărării a fost acolo, el și vicepremierul, care tot spun chestii marete, cum ar fi că „Aceasta nu este o sărbătoare pentru o parte a poporului sârbească” sau ceva de genul acesta, ci e pentru toți sârbi oriunde ar fi ei, mai ales că în zonele mai puțin populate, adică în secunde tăcute, oamenii nu se implică așa mult, deci rămâne, aș zice, o mare mândrie pe fondul unor tensiuni mai vechi.

Și bineînțeles, să notăm că această „sărbătoare”, cum o numesc ei, a fost declarată neconstituțională, dar îi nimeni nu-i bagă în seamă, de vreme ce a venit și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa cu părerile sale, așa că întrebări se pun, dar soluții cred că nu, iar Dodik, pe lângă toate acestea, a acordat în ultimii ani cea mai înaltă medalie de onoare președintelui rus Putin și premierului ungar Orban, deci nu-i de mirare că se leagă destule fire în acest episod al istoriei lor complicate.