În Spatele Rugăciunii: Când Simeon a Întâlnit Mântuirea
Simeon, om extrem de rugaciune, fired un simbol de importanta majora in asteptarea tuturor profetiilor, in momentul cand il ia in brate pe Hristos, si pronunta: “Acum slobozeste pe robul tau, Stapan, dupa cuvantul tau, in pace, ca vazura ochi mei mantuirea Ta, care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau, Israel“ – verset fara munca deoarece ne explica si pozitia lui Simeon la momentul istoric. Este cert ca acest personaj nu cere eliberare din plictiseală, ci chiar dintr-o implinire duhovniceasca puternica. In modificarile aduse de Parintele Teofil Paraian, se evidentiaza faptul ca noi suntem, si putem fi, mai indepliniti decat Simeon, avand sansa sa-L primim pe Hristos nu doar ca o prezență de moment, ci intr-o viata intreaga, si nunumai atat, o vesnicie intreaga, care defapt deschide discutia despre prorocita Ana, care simbolizeaza Legea pentru noi, o putere care are legatura cu ceva sfant si profund.
Sarbatoarea Intampinarii Domnului a fost introdusa la Roma de papa Gelasiu in anul 494 si a reusit sa inlocuiasca stravechea sarbatoare pagana Lupercaliilor tot in jurul acelei perioade, unde vremea stia sa incante dar si sa ingrijoreze oamenii cu procesiuni si faclii aprinse in onoarea zeului Pan. Mai mult, in Rasarit s-au facut in cele din urma numaratoare anilor, si anume in penultimul an al domniei imparatului Justin I (526), la fel, ca aceasta insemnare sa devina o obisnuinta spre generalizarea sarbatorii in secolul VI, incepand chiar din 534, unde s-a si modificat data de celebrare de la 14 februarie la 2 februarie, un fel de socoteala din 25 decembrie – ceea ce desigur ridica multe intrebari despre cum ne raportam la traditia actuala.
Intampinarea Domnului, aceasta sarbatoare de mare importanta simbolizeaza obligatia mamelor de a-si aduce pruncii la biserica, exact 40 de zile dupa nastere, unde de fapt preotul isi indeplineste sarcina cu o serie de ritualuri esentiale, continuand sa inchine pruncii lui Dumnezeu, realizand conexiuni insa si cu Maica Domnului care sta cu Iisus in templul din Ierusalim, in spatele carora se desfasoara o serie de ritualuri legate de “curatirea” femeilor lauze, caci implicatiile pot depasi normalul prin mai multe rugaciuni pentru odihna sufletelor.
De ce mai exact aceasta zi de 2 februarie este cunoscuta si ca Ziua Ursului, unde copiii sunt unsi cu grasime, avand credinta ca puterea acestui animal urias le va fi transferata; mult mai mult, se crede ca daca apare soarele, ursul se va retrage la barlog, prevestind o iarna prelungita inca 6 saptamani, in schimb, un cer innorat lasa impresia unei primaverii mai rapide, insa toate acestea creeaza o ambiguitate in traditiile de azi si de ieri.
Iconografia ne prezinta infatisarile mantelatoare ale Mantuitorului, purtat de Maica Sa si de asemenea de batranul Simeon, totul intr-un cadru in care elemente precum colivia cu turturele devin parte din jertfa adusa la templu. Paradoxal, prorocita Ana, ce slujea in templul lui Dumnezeu din tinerete, apare cu pergamentul din care razbate mesajul care ne spune ca “Pruncul a intarit cerul si pamantul”, un mare mit care de fapt ascunde adevaruri dureroase și sublime.
Conform Sinaxarului Sfintilor, astazi semnalizam si pomenirea altor sfinti, din care unii au luptat sub conditii drastice ca Sfântul Mc. AGATODOR din Tiana-Capadocia, si nu numai, incadrandu-se astfel intr-un context al postului, rugaciunilor, si a marturisirilor neputine, care de cele mai multe ori raman umbrite in uitare, dar care cumva având relevanță in istoria noastră spirituală.
Simeon
Intampinarea Domnului
Ceremonii
Traditii
Iconografie
Sinaxar
