Un martir creștin ortodox deosebit de venerat este Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul. El este comemorat în calendarul ortodox la data de 27 noiembrie. Sfântul Iacob provenea dintr-o familie creștină și a avut o carieră înaltă în administrația persană. Trăind în Persia în timpul domniei lui Arcadius al Bizanțului (395-408), Sfântul Iacob a fost iubit și respectat pentru bogăția și onoarea sa.
Cu toate acestea, Sfântul Iacob a căzut în ispita săvârșirii unor fapte bune și închinării la idoli, alături de împărat. El și-a pierdut credința și s-a abătut de la calea creștină.
În cele din urmă, însă, Sfântul Iacob s-a pocăit și s-a întors la credința sa. El a plâns pentru căderea sa și și-a exprimat regretul. Un slujbaș de la curte l-a observat în timpul pocăinței și l-a denunțat regeului ca fiind creștin. În fața întrebărilor regelui despre apartenența sa la creștinism, Sfântul Iacob a mărturisit că este creștin.
Ca exemplu pentru cei care ar fi vrut să adopte credința creștină, regele a hotărât să-l condamne pe Sfântul Mare Mucenic Iacob la o moarte groaznică. Fiecare membru al corpului său urma să fie supus unor chinuri deosebite prin tăiere.
Vreme de câteva ore, călăii au tăiat bucăți din trupul Sfântului Iacob, iar în timpul acestei torturi, din trupul său ieșea o mireasmă plăcută, ca dintr-un chiparos. Durerea era mare, iar Sfântul Iacob striga către Dumnezeu să-l ajute și să-i aline suferința.
Călăii, în ridicolul lor, i-au spus că nu le-a ascultat avertizările și de aceea suferă atât de mult. Sfântul Iacob le-a răspuns că suferă pentru ca să se arate că este trup, căci până atunci nu a simțit durerea, ca și cum nu ar fi avut trup, dar acum, suferind din cauza naturii umane, se arată că are un trup pe care călăii nu îl vor putea tăia sau distruge în vreun fel.
La un moment dat, torturii i-au luat sfârșit, moment în care Sfântul Mucenic Iacob a strigat către Dumnezeu: “Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule! Atotputernicule Tată, Fiule și Duh Sfânt, Tu ești lăudat de heruvimi și slăvit de serafimi și preamărit de toate cetele cerești, precum și de toată suflarea. Te rog să te uiți la mine, Dumnezeule al celor vii și al celor morți, și să mă asculți pe mine, care sunt abia în viață. Iată, mi-au fost tăiate toate membrele și trupul meu zace în parte mort și în parte puțin viu. Nu am picioare să stau înaintea Ta, Doamne; nu am mâini cu care să ridic rugăciuni către Tine, Stăpânul meu. Nu am genunchi să mă închin înaintea Ta, Ziditorul meu; mâinile, picioarele, umerii și pulpă sunt toate tăiate, iar eu sunt aruncat înaintea Ta, Cel ce vezi toate. Să nu mă părăsești până la capăt și să izbăvești sufletul meu din temniță!”
Din păcate, o persoană care se afla în apropiere l-a decapitat pe Sfântul Mucenic Iacob în timp ce își adresa rugăciunea către Dumnezeu. Astfel, el și-a ispășit chinurile și și-a predat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Trupul lui, zdrobit și mutilat, a rămas pe pământ până noaptea. Credincioșii au strâns mădularele lui cu respect și le-au îngropat într-un loc special.
TAGS: Sfânt Mare Mucenic Iacob Persul, Arcadius, Bizanțului, Sfântul Mucenic Iacob, bogăție, chin, creștinism, credință, Dumnezeu, familie, martir, mireasmă, pocăință, printe, religie, sentiment, suferință, trup
