Sfântul Dimitrie Basarabov: Sărbătoarea care Înghesuie Bucureștiul în Lumină și Emoție!
În sfârșit, a venit o nouă zi de sărbătoare, dar nu orice zi, ci una în care creștinii ortodocși din București își cinstesc ocrotitorul, Sfântul Dimitrie Basarabov, despre care se știe că a fost un mare sfânt ocrotitor, iar acum, mai mult ca niciodată, moaștele lui sunt cinstite, da, în Catedrala Patriarhală, unde se fac tot felul de lucruri religioase și de obiceiuri străvechi, care durează de 251 de ani, așa că nu e de mirare că astăzi ora 9:30 este stabilită pentru Liturghie, oficiată de Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, care vine din locuri mărețe, și Patriarhul Daniel, care ne dă voie să ne rugăm.
Dar sărbătoarea asta, haideți să fim serioși, este mare, nu doar pentru bucureșteni, ci și pentru Catedrala Patriarhală, care de fapt ține și ea cont de hramul de toamnă, ceea ce este nabuc, adică o mare bucurie, deoarece, împreună cu moaștele Sfântului Dimitrie, se află și venerate alte moaște ale sfinților, ca de exemplu, Sfântul Nectarie, dar și Sfinții Împărați Constantin și Elena, care sunt foarte importanți, și chiar Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir care a fost pomenit duminica trecută, deci lucrurile sunt destul de complicate și importante pentru toată lumea credincioasă.
La miezul nopții, mâncați-o! curtea Catedralei Mântuirii Neamului era mai plină ca niciodată, lumina strălucea și rugăciunile zburau în aer ca niște păsări, iar coada se întindea pe mai bine de un kilometru, unde oamenii așteptau cu rabdare, dar cu o oboseală care le împovăra chipurile, dar ei stăteau acolo doar pentru a ajunge la moaștele Sfântului Andrei, aici unde atmosfera era electrizantă, dar oboseala se făcea simțită pe fața oamenilor care veneau, și care, să fim sinceri, nu au venit ușor de la distanțe mari doar ca să se roage și să simtă emoția credinței, căci era momentul ăla unic, dar ce știm noi?
Pelerinajul acesta continuă, apropo, până vineri, foarte amuzant, zi și noapte, pentru că fiecare român trebuie să aibă șanse de a intra, de a se închina, și de a se ruga la altarul Catedralei Mântuirii Neamului, ceea ce într-un fel înseamnă că e o competiție pentru suflete și credință, o adunare mare, dar noi, să fim serioși, știm cu toții că ajungem acolo când e printre noi sfântul și când emoția se transformă în credință.
