Sărăcia în România: Un flagel persistent, ignorat de politicieni

România se află de 8 ani pe ultimul loc în clasamentul european al țărilor cu cea mai mare pondere a populației în risc de sărăcie. Bulgarii au reușit să combată mai eficient sărăcia, dar România continuă să se scufunde în mizerie. O realitate dureroasă, ignorată de politicieni care promit creșteri de pensii și salarii mai bune, deși un raport al Băncii Mondiale arată că măsuri similare din trecut doar au agravat problema bugetară. Strategiile care au dus la reducerea sărăciei în trecut “sunt nesustenabile din punct de vedere structural”, avertizează raportul.

Rata sărăciei din România este cea mai ridicată din UE, depășind-o pe cea a unor țări cu venituri similare sau mai mici pe cap de locuitor – Bulgaria, Croația, Ungaria și Polonia. O realitate dureroasă, care evidențiază eşecul sistematic al guvernanței românești.

Slaba guvernanță: o barieră majoră în lupta împotriva sărăciei

Raportul Băncii Mondiale identifică slaba guvernanță ca principala constrângere care stă în calea eficacității și a eficienței guvernului în combaterea sărăciei. Lipsa de transparență, corupția și ineficiența administrativă blochează accesul la resursele necesare pentru a combate sărăcia. În plus, strategiile care au contribuit la reducerea sărăciei în trecut, cum ar fi creșterea veniturilor din muncă și din pensii, s-au dovedit nesustenabile. Aceste măsuri au dus la o presiune tot mai mare asupra bugetului public, agravând dezechilibrele din cadrul acestuia. Reducerile de impozite au contribuit la creșterea inegalității, beneficiind în principal gospodăriile din topul distribuției veniturilor.

Sărăcia se concentrează în mediul rural, cu un decalaj dramatic față de mediul urban

Sărăcia este concentrată puternic în zonele rurale, unde trăiesc aproximativ 70% dintre persoanele sărace din România. Ratele naționale ale riscului de sărăcie sunt de aproape șase ori mai mari în zonele rurale decât în orașe. Decalajul dintre mediul urban și cel rural este vizibil și la nivelul serviciilor publice. În 2020, România era singura țară din UE care nu avea acces universal la apă curentă. Doar 39% din populația rurală are acces la apă curentă, iar 15% la canalizare, față de aproape 100% din populația urbană.

Inegalitatea socială: un obstacol major în dezvoltarea României

Decalajul dintre mediul urban și cel rural se reflectă și în accesul la educație. Pentru a elimina decalajul de învățare față de colegii lor din București-Ilfov, elevii din restul țării ar avea nevoie de peste doi ani de școlarizare suplimentară. Inegalitatea socială afectează și accesul la sănătate. Potrivit Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (2020), 15% din populația țării nu are asigurare de sănătate, ponderea fiind mai mare la cei cu venituri mici. Toate acestea arată un sistem care favorizează inegalitatea și perpetuează sărăcia.

Sărăcia: un flagel persistent, ignorat de politicieni

În plin an electoral, politicienii promit creșteri de pensii și salarii mai bune, dar realitatea este că aceste promisiuni sunt iluzorii. Lipsa de viziune și de strategii concrete pentru combaterea sărăciei, alături de o guvernanță slabă, perpetuează ciclul sărăciei în România. Deși economia s-a redresat după pandemie, riscurile fiscale și financiare rămân semnificative.

România are nevoie de o schimbare radicală. Este necesară o strategie complexă, care să aibă la bază o guvernanță transparentă, eficientă și responsabilă. Investițiile în educație, sănătate și infrastructură sunt esențiale pentru a reduce decalajul dintre mediul urban și cel rural. Este timpul să punem capăt sărăciei și să construim o Românie prosperă, incluzivă și echitabilă pentru toți.