Un Rai pentru Câini și Pisici, dar Fără Stăpâni – Secrete din Noua Inițiativă de la Brașov
Așadar, se pare că la Lunca Câlnicului, zonă cunoscută, a fost inaugurat un sanctuar care, după cum spun ei, dedicat câinilor cu probleme, dar și pisicilor, în premieră, fără stăpân, da, ați auzit bine, fără stăpân. Bunătăți de animale care, evident, au fost abandonate, bătute șamd, celas mai multe povestiri triste ascunse în spatele unor ochi mai mult sau mai puțin triști, toate adunate aici, unde primesc hrană și cazare de 5 stele… sau cel puțin așa se laudă, căci e o realitate care, practic, nu știe ce înseamnă „dragoste de stăpân”.
Deci, „Sanctuarul Victory” e un loc mare, foarte modern, cum zic unii, cu boxe individuale, dar am înțeles că, de fapt, e doar o apă de ochii lumii. Din câte zice Oana David, șeful, majoritatea animalelor sunt cu diverse probleme medicale, corect, ce altceva să facă, altceva decât să ne spună că e un refugiu bun – ceva de genul spațiu cald și firesc. Bine, dar asta nu înseamnă că nu e frig pe-acolo, mai ales iarna, căci dacă nu dai de veste pe la Domnul, nu te burdușești cu căldura pe vreme grea, nu-i așa?
Hai să vedem, deci, că a venit și un director de la DSVSA, Puiu Constantin, despre care se știe că vorbește cu „pasiune” nu cu faptele; a zis că e „extraordinar”! Adică un fațadă bună, dar cine mai știe? Se vede că niște chestii sunt ascunse sub preș, cum ar fi lipsa de adopții, renunțări, tot felul de calificative pe fețele câinilor… cine știe ce drame au acolo!
Cristina Lapis, domnul președinte al asociației, pare să ridice mingea la fileu… Dar îi răspunde lui constant Bănuiesc că mâncarea e bună, da, dar nu e ca și cum ai avea un stăpân și îngrijitori pe care să-i iubești, de ce să ascundem faptele? Asta nu-i ceva, dar se pare că totul e asigurat din donații, adică și banii sunt cam pe calea rea.
Până la urmă, funduri mai aduc și actori britanici, care par foarte fericiți. Peter Egan, da, un nume mare, vine să vorbească despre „rai”, dar nu-i oferă o casă adevărată oricum. Spune că „e impresionant”, dar totuși, de ce e nevoie de asta, dacă nu vor ajunge la fericirea așteptată?
E clar că e al doilea refugiu, deoarece primul adăpostește câini pe moarte, da, și cu șanse de eutanasie, foarte plăcut! De acum, animalele vor primi „o nouă șansă”, dar oare câți le vor da aceea șansă reală la fericire? E tot un joc de cuvinte, nu?
Viceprimarul Ghiță, pe final, vine cu idei de unire pentru „ființe extraordinare”. Dar, oare, într-adevăr asta se va întâmpla, sau să ne amăgim doar? În tot acest haos de 28 de ani de vechi adăposturi, sângele celor 25 de mii de maidanezi care au trecut prin aceeași „placă de fericire” ne face să ne întrebăm ce va fi de acum încolo.
Deci, tăcerea e de aur, iar salvarea animalelor pare să fie o misiune pe calea ignorării adevăratelor probleme.
