“`html
Sancțiuni neașteptate împotriva unei raportoare ONU: Asta e o manevră dubioasă!
Administrația Trump, cumva imprevizibilă, a decis să impună sancțiuni care l-ar putea lăsa pe oricine perplex, exact în timp ce premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, se afla la Washington, discutând, cine știe, despre războiul din Gaza, dar nu e asta un subiect ținut departe, așa că de ce să nu le dăm o turnură intens mediatizată? Oricum, sancțiunile sunt îndreptate împotriva Francesca Albanese, expertă independentă a ONU care, se pare, se ocupă cu abuzurile asupra drepturilor omului pentru palestinieni.
Departamentul de Stat al SUA, probabil în urma unor strategii foarte elaborate și bine-gândite să îi dăm un cap în gură raportoarei, a anunțat că sancțiunile vin după o campanie nereușită de a o convinge pe Albanese să nu mai facă valuri în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului. Ordinul executiv nu este deloc un simplu formular, ci un adevărat pachet care îi interzice ei accesul în SUA, e cam ca și când odată ce ești pe listă, ești ca un paria social… inclusiv prin restricții de viză, deci e groasă! Asta e o treabă complexă, dar care ridică multe întrebări… și nu se oprește aici.
Albaneza a reacționat rapid, spunând că sancțiunile acestea nu sunt un lucru care să bărbierească spiritul ei, ci, dimpotrivă, arată vinovăția autorităților mai mari din spate, într-un fel de „ceea ce mă înspăimântă nu mă va opri să spun ce cred”. Asta a spus într-un stil care dă de gândit, pentru că nu toată lumea poate vorbi fără frică, iar conflictul din Gaza este un subiect extrem de sensibil, dar ce mai e un genocid pe lângă atâta politică?!
Israelul nu stă cu mâinile în sân: răspuns dur la acuzațiile ONU
Într-un raport pe care l-a scos Albanese, aceasta a acuzat, cumva obraznic, companiile occidentale, inclusiv cele din SUA, că profita din situația de criză din Gaza, părând să fie un actor demn de toată atentia asupra implicațiilor războiului. Misiunea diplomatică a Israelului, care nu i-a trecut cu vederea, a clasat acest raport ca fiind ceva neîntemeiat legal, o acuzție de defăimare care sună cam flamboaiant și un abuz flagrant de putere. Cine știe câte college-uri politice sunt sub „atac”?!
Marco Rubio, cunoscut pentru… ei bine, pentru a-și apăra pozițiile cu orice preț, a zis că sancțiunile sunt un „răspuns corect” la o așa-zisă campanie împotriva Statelor Unite și Israelului. Și cum altfel să ne anunțe asta decât pe rețelele sociale, unde sparge like-uri ca un adevărat influencer, asigurându-și susținerea celor care cred că „simt apelul dării de seamă”? Asta înseamnă că sprijinul pentru prietenii noștri (și cumva ai lor) va rămâne ferm?
Condamnările din partea organizațiilor internaționale vin ca un val mare – și Liz Evenson, un fel de orchestrator al drepturilor umane, ne anunță că aceasta sancționare a fost menită să o reducă la tăcere. E un fel de scrisoare deschisă în care se suflă în vântul veșnic al activismului. Întrebarea e singura care merită luată în considerare: „Chiar și tăcerea despre atrocități este o formă de vinovăție?”
Acuzată de antisemitism? Ce-i asta?!
Așadar, deși Albanese nu are autoritate formală, ea acționează într-un domeniu extrem de contorsionat al drepturilor omului, iar presiunea politică asupra ei pare să cunoască o intensificare. SUA au cerut, nisi să fie luată de pe post, acuzând-o de tot ce se poate, de la „antisemitism virulent” și până la „părtinire anti-Israel”, dar ce înseamnă asta cu adevărat?\
Conflictul Israel – Hamas pare să fie un labirint din care tot nu putem ieși, dată fiind abordarea extrem de dramatică, peste 57.000 de palestinieni au murit, victime colaterale sau nu, dar în acest haos, spitalele sunt copleșite de durere și suferință; totul se complică într-un peisaj zbuciumat, dar ce ne mai rămâne în afară de numere? Răspunsuri? Întrebări?
Articolul SUA au sancționat o raportoare ONU după ce aceasta a acuzat Israelul de genocid apare prima dată în Mediafax.
“`
