Sancțiunile Americane: Un Blestem Adecvat pentru Economia Rusă sau O Capcană pentru Europa?
Într-o epocă frământată de incertitudini și de război economic, primim vestea că Statele Unite și-au amplificat arsenalul de sancțiuni, vizează direct două dintre cele mai dortoase companii petroliere ale Rusiei, Rosneft și Lukoil, toate acestea adunate într-un document oficial cu antetul Trezoreriei, perfect expus de președintele Donald Trump pe rețeaua sa de socializare, scandalizând anumite cercuri de experți și nu numai.
Radu Nechita, un cunoscut expert în economie mondială, a declarat, cu o calmă neliniște, în platoul emisiunii Banii Azi, că aceste restricții nu sunt doar o măsură punitivă pentru Rusia, ci se transformă rapid în ceva ce ar putea răsfrânge asupra economiilor europene și Statelor Unite, sugerând astfel că ambele părți vor culege roadele amare ale acestei jouguri impuse, chiar dacă ni s-ar părea că interesele sunt complet divergente, totuși, aceste măsuri diluează orice simț comun de avantaj.
Așadar, poate ni se va părea un pic cam alarmant, dar expertul Nechita a observat că, în realitate, aceste emoții pot copleși, având în vedere că orice sancțiune ce se îndreaptă spre inamic, bineînțeles că ajunge să ne afecteze și pe noi, în România, care locuim la doi pași de epicentrul acestui conflict. Dar ne putem permite, în comparație cu un Rusia care ar putea trăi unele traume economice mai acute, nu-i așa?
Expertul în economie a mai subliniat că Rusia nu va rămâne cu mâinile în sân, că nu se va lăsa, ba din contră poate că ar putea recurge la metode ceva mai greu de controlat, metode care includ amenințări desigur, fluturându-și arsenalele nucleare și constrângând țările vulnerabile din interiorul NATO, o simulare ceva mai agresivă a ceea ce presupune o sămânță de panică, fiindcă, de fapt, noi suntem cei care ne putem periclita plăcerea economică, fără a le permite rusilor să-și continue jocul pe piețele libere.
Ca un rezultat celor relatate, în acest tumultuos peisaj de sancțiuni și countermeasures, România se află undeva la mijloc, trasă între necesitatea de a răspunde ferm la provocările externe și nevoile proprii economice, iar dacă se mai ține cont de contextul străin, care sugerează o پایگاه mai ferm în rândul statelor europene, ar putea să ne aștepte o restructurare a unei economii care nu este definitiv impermeabilă la piață, dar timp de implementarea și sincronizarea deciziilor nu pare să ajungă într-un loc fericit.
