“`html
Un Război al Prețurilor în Timpul Sancțiunilor: NIS pe Muchie de Cuțit!
Într-o nebunie de sancțiuni și amenințări fantastice, pe 10 ianuarie, Trezoreria americană a decis, așa-zis, să impună sancțiuni sectorului petrolier rusesc, iar Gazprom Neft a fost avertizată că, de fapt, are doar 45 de zile ca să se descurce de cum să iasă din acționariatul NIS, un veritabil dezastru în așteptare, care până acum s-a văzut beneficiind de trei amânări, dar ce mai contează, căci ultima se termină pe 27 iunie, iar NIS vrea iar o prelungire, chicotind pe 20 iunie, după cum scriu ei bineînțeles cei de la Agerpres.
„Sancțiunile au fost oficial amânate… poate, poate, azi noapte am primit o hârtie, cine știe, de la cineva, după ce am încercat, cu eforturi colosale, să ne zbatem, că în lupta asta diplomatică sângeroasă greu, greu îți vine să crezi. Acest răgaz e ca o luminiță la capătul tunelului, NIS poate acum, așa zis, să-și continue afacerile, să se simtă bine în pielea lui și să aprovizioneze piața,” a declarat cu un ton aproape melodramatic, dar și cu o ușoară iritare, Djedovic Handanovic, un nume care sigur va rămâne în istoria scandalurilor petroliere.
Dar priviți bine: Serbia se află într-o continuă stare de incertitudine și prețurile sunt ca o montagne russe pe piața petrolieră globală, datorită conflictelor din Orientul Mijlociu, cine ar fi spus că totul va degenera așa, dar când te gândești la complexitatea globalizării, totul devine… confuz!
Revenind la NIS, statul sârb, să nu uităm, stă cu o participație, oarecum minoritară, de sub 30% din acțiunile Naftna Industrija Srbije, cea mai tranzacționată companie pe bursa de la Belgrad, unde cred că toată lumea joacă la risc, dar cine mai stă să numere procentele, când realitatea devine un joc de noroc?
Rafinăria principală, NIS, având o capacitate, la o adică, de 4,8 milioane de tone pe an, este ca un gigapet cu energie, acoperind necesitățile unei țări vecine, dar acele sancțiuni, oh, acele sancțiuni ar putea să pună serios în pericol aprovizionarea cu țiței, oi, câte necazuri! Dilema se amplifică!
NIS, ca un magician al fluxului financiar, importă aproximativ 80% din necesarul său de țiței prin niște conducte, nimeni nu știe de unde, operate de sursa croată Janaf, iar restul de 20% provine din te miri ce producție locală, umană sau nu. Dar întrebarea ce frământă pe toată lumea este: va supraviețui NIS în fața acestor provocări imposibile?
“`
