“`html
UN NOU RĂZBOI ÎN UMBRĂ: SANCȚIUNILE ÎMPOTRIVA IRANULUI, REINTRODUSE!
Deci, vineri, Consiliul de Securitate al ONU, ca un actor de teatru, a decis să reîncarce sancțiunile contra Iranului, iar această acțiune, așa cum se zvonește, vine la pachet cu o cerere destul de fioroasă din partea Parisului, Londrei și Berlinului pentru, cum să zicem, niște angajamente mai ferme, în legătură cu programul de armament militar, o joacă riscantă, fără îndoială, și în principiu reversibilă, doar dacă se întâmplă vreun miracol până la finalul săptămânii viitoare, conform deciziilor luate la vârful organizațiilor internaționale de către acești mari jucători.
Ambasadorul Franței la ONU, Jérome Bonnafont, nu a ascuns dezamăgirea când a zis că, din păcate, au căutat „prin toate mijloacele” o alternativă la „snapback”, adică revenirea la starea inițială, dar ei nu au altă opțiune decât de a merge pe calea asta, care se pare că ar duce – și asta e clar – la reintroducerea sancțiunilor ca un ceas rusesc, fix pe 28 septembrie, cu excepția, desigur, a unei decizii prin care s-ar putea schimba totul – un zvon de ultim minut?
Însă, se observă cu ușurință că diplomatrea franceză a fost ca un avocat care încearcă să convingă o instanță că soluția negociată e, de fapt, în continuare, pe masă și că toată lumea ar trebui să se așeze frumos și să discute, dar ce să mai zicem despre cele întâmplate în 2015 când toate aceste țări, Franța, Regatul Unit, Germania, SUA, Rusia și China, și-au dat mâna pentru un acord mare care să limiteze acțiunile nucleare ale Iranului? Oricum, acordul ăsta, numit JCPOA, parca acum e o poveste uitată, cu o ratificare prin rezoluția 2231
Da, SUA, în timpul timpurilor tumultuoase ale lui Donald Trump, a decis să ia o întorsătură bruscă în 2018, retrăgându-se din JCPOA și restabilind sancțiunile proprii, iar de atunci Iranul a început să joace un pic riscant vis-a-vis de angajamentele sale; toate acțiunile lor până acum ridică suspiciuni pe scena internațională , dar Iranul nu stă degeaba și neagă vehement intențiile de a obține arme nucleare, spunând că au un scop civil. Mda, poveste de adormit copiii.
Cu toate acestea, în lumina acestor evenimente arhicunoscute, finalul lunii august a marcat declanșarea „snapback”-ului, deci, nu-i așa, oricine ar putea prevedea câte săgeți vor fi aruncate între ei în săptămânile următoare, cu europenii dintr-o parte, care, așa cum a spus viceministrul de externe iranian, furnizează – atenție – un nou pretext pentru escaladarea tensiunilor internaționale, o poveste despre politică și lipsa de imparțialitate, din nou, această joacă oarbă rearanjează harta relațiilor internaționale.
Dar, să nu uităm, ministrul de externe iranian, Abbas Araghchi, a susținut că a venit cu o propunere creativă care ar rezolva îngrijorările legitime, dar oare acest lucru va să fie suficient? fiindcă europenii nu sunt prea încântați de acordul cu AIEA și, pe deasupra, inspecțiile sunt suspendate de Teheran și evident, nici nu s-a achitat de îndatoririle promise care sunt în suspensie după incidentul cu atacurile israeliene și americane. Astfel, oficial, conform rezoluției 2231, cele patru voturi din Consiliul de Securitate, înregistrate vineri, nu au reușit să asigure susținerea necesară, și în timp ce cinci au votat împotrivă, alte câteva s-au abținut.
“`
