A existat odată un om care se considera evlavios. Fiecare dimineață începea mergând la biserică și își înălța o rugăciune fierbinte: “Doamne, vin mereu la Tine, nu am lipsit niciodată. Nu ai putea să vii și Tu odată la mine?” Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și i-a spus: “Mâine voi veni la tine!”
O bucurie enormă a cuprins inima omului. A început să curețe toată casa, să pregătească mâncare și să aprindă lumânări. În camera de oaspeți, a așezat multe tăvi pline cu fructe, plăcinte dulci și flori. În timpul slujbei de dimineață, un băiețel care trecea pe acolo a observat tăvile cu plăcinte prin fereastra deschisă. Se apropie timid și spuse: “Tataie, ai multe plăcinte, nu-mi dai și mie una?” Mâniat de îndrăzneală, omul credincios răspunse supărat: “Ia şterge-o, împielițatule, cum îndrăznești să-mi ceri ce am pregătit pentru Dumnezeu?” Băiețelul înfricoșat plecă în fugă.
Ulterior, a venit un cerșetor și a cerut o pomană. Omul îl alungă fără multe vorbe. Trecând și amiaza, Dumnezeu nu apărea încă. Se făcea seară și omul nostru aștepta încă vizita făgăduită. La ceasul rugăciunii de seară, apare un pelerin și-l roagă: “Îngăduie-mi să mă odihnesc pe băncuța ta și să-mi petrec noaptea aici.” Omul îi răspunde: “Nici gând! Acest loc l-am pregătit pentru Dumnezeu!”
Se făcuse întuneric. “Dumnezeu nu și-a ținut promisiunea”, își spune trist omul. A doua zi, el merge la biserică pentru slujba de dimineață, aducând prinoasele, și izbucnește în lacrimi: “Doamne, nu ai venit la mine așa cum ai promis! De ce?” Dumnezeu îi răspunde: “De trei ori am venit și de trei ori m-ai alungat! Când l-ai alungat pe băiețel, pe cerșetor și pe pelerin, M-ai alungat pe Mine”
