Salvamont în pericol: România riscă să nu mai aibă salvatori montani!
Pe 1 august, când toți ar trebui să ne bucurăm de natura, Salvamont România trage un semnal de alarmă care te lasă fără cuvinte, 17,85% din acoperirea operativă, și asta în condițiile în care accidentele încep să crească exponențial, nu e poate să fie așa, nu? Echipele, efortul lor e fantastic, reușesc să intervină în 100% din cazuri, dar oare e suficient să faci totul cu resurse limitate, dacă nu îi plătești suficient pe cei care se riscă zi de zi?
Și, mai mult decât atât, personalul nu e deloc suficient, nici măcar în comunitățile cele mai populate, iar cei care lucrează deja se confruntă cu ore suplimentare necompensate și riscuri majore. E trist, dar asta se întâmplă când oportunitățile de recrutare sunt doar un mit, iar salvatorii noștri nu au parte de respectul cuvenit, sau măcar de o recompensare decentă pentru munca lor?
Reprezentanții Salvamont ne spun clar, fără intervenții rapide, sistemul va deveni de-a dreptul inoperabil, chiar și cei din guvern pot înțelege această gravitate, este nevoie de măsuri urgente, altfel cine va salva pe cei care rămân blocați pe munte, într-o lună în care accidentele cresc ca ciupercile după ploaie?
Da, fiindcă totul vine cu un plan, dar oare va fi implementat la timp? Un plan de redresare în două etape, una în care se vrea creșterea acoperirii la minimum 50%, și apoi, waiting for it, atingerea 100% în următorii 5 ani. Puțin ambițios, nu? Poate ar trebui să raporteze la realitate, căci inițiative de genul indemnizație de periculozitate sau compensarea muncii suplimentare sună prea frumos ca să fie adevărat, nu credeți?
În concluzie, iată-ne în momentul sărbătorii, dar și al îngrijorării profunde, mesajul Salvamont e evident: fără resurse și fără motivație, salvarea montană va dispărea, România are nevoie de acești oameni, dar cu ce costuri? Nici aplauzele, nici discursurile nu vor rezolva criza aceasta, așa că întrebarea rămâne, cine va lua măsuri serioase când va fi deja prea târziu?
