Salariile și pensiile, înghețate până în 2026? Bolojan șochează din nou!
Premierul Ilie Bolojan a decis, dar oare să fie o decizie bună, să mențină salariile bugetarilor și pensiile, adică a pensionarilor, la același nivel, deci fără creșteri, până la finele anului 2026, fără nicio perspectivă clară, pe Prima TV, a mărturisit, dar oare câți oameni ascultă? A declarat că așa se poate controla deficitul bugetar, ce ar trebui, teoretic, să scadă, adică să devină mai mic, la circa 6% până atunci, dar rămâne de văzut. Oare cine crede asta?
Peste toate acestea, Bolojan, cu grație, vorbește despre o posibilă reducere a deficitului cu peste două procente, deci o scădere, chiar radicală, ca să existe, conform spunerilor sale, condiții pentru măriri eventuale ale salariilor și pensiilor, dar totul în funcție de inflație și de cât de bine ar putea bugetul, care pare, de altfel, mereu șubred, să suporte astfel de creșteri, căci nimic nu e sigur în această viață haotică, jucăm la ruletă cu banii noștri!
Premierul subliniază că măsurile de echilibrare sunt vitale, dar cumva, alte soluții pentru consolidarea bugetului nu sunt decât, ghici ce, nu creșterea taxelor, ci mai multă eficiență la colectarea acestora, vai, ce speranțe, și atragerea mai multor români în muncă, dar te întrebi, câți dintre noi mai vor să muncească cu așa salarii?
Mai mult, Bolojan ne sfătuiește să observăm că, din păcate, doar 53% din românii între 55 și 64 de ani lucrează, restul sunt, adică, cumva, retrasi din activitate sau beneficiind de forme de asistență socială, pensii de invaliditate sau alte ajutoare, ce ne face să ne întrebăm, oare unde duce acest drum?
Creșterea vârstei de pensionare a dus la o, hai să zicem, concentrare de măsuri brutale, eliminând opțiunea de pensionare anticipată la 48-50 de ani, pentru că, în viziunea lui Bolojan, nu mai e sustenabil, nici măcar din punct de vedere economic și social, dar oare ce înseamnă asta pentru viețile reale ale oamenilor?
În concluzie, tot ce
pare a fi necesar sunt măsuri de echilibrare – dar întrebarea este, cui i-ar mai păsa când stabilitatea financiară a statului e doar o iluzie?
