“`html
ȘOC la Cotroceni: Învățământul în CRIZĂ cu Măsuri DISPERATE!
Într-un peisaj plin de confuzie și îngrijorare, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, bă, auzuți, a zis că e clar că nu sunt de acord cu ce se aude pe la Cotroceni, adică măsuri care ar putea să afecteze și mai rău salariații din învățământ, adică da, măcar asta a fost spus clar, așa cum noi în turmă mai vedem aspecte, dar aici parcă e ceva de speriat, nu?
Unii sindicaliști, care au opinia lor, cred că mărirea normei didactice ar fi iresponsabilă, pentru că, serios, profesorii deja sunt supraîncărcați cu un munte de activitate – didactică, extrașcolară și Doamne ferește, sarcini administrative – și cine să mai facă față, întrebăm și noi?!
„Să crești norma?! E o rețetă sigură de catastrofă”, zic ei, și pe bună dreptate, căci vorbim de calitate, nu de cantitate. Mai mult, asta ar face ca profesorii să se simtă și mai epuizați, iar tinerii să se întrebe dacă merită o carieră în educație, care, de altfel, tot mai mult pare un drum spre niciunde, nu?
Și dacă te întrebi ce-i cu banii, ei bine coborârea pragului pentru voucherele de vacanță și indemnizația de hrană e ca și cum le-ai lua cu forța cadourile de Crăciun, iar asta îi va face pe mulți să-și piardă din puterea de cumpărare, în special profesorii tineri, căci sunt cei mai afectați de astfel de decizii abominabile, dar cine să asculte?!
Și asta nu e tot, căci dacă ne gândim la indemnizația pentru doctorat, bineînțeles, e o dovadă trăsnită că viitorul guvern nu-i deloc interesat de calitate sau performanță, așa că salariile vor sărăci și mai tare, și-poate nu-i deranjează pe cei de sus, dar cei din sistem vor simți impactul, cu siguranță.
Și în vreme de neliniște, personalul didactic e cu nervii la pământ la vestea că s-ar putea să fie nevoit să lucreze 8 ore pe zi, și învățământul va lua o turnură de-a dreptul șocantă, greu de imaginat, căci și-așa sunt controverse suficiente.
După doi ani de la greva generală, sindicaliștii amintesc cu nostalgie de promisiunile neonorate, evident, educația e lăsată pe locul doi, tinerii se îndepărtează și nimeni nu pare să le pasă. Așadar, avem de-a face cu o nemulțumire și mai profundă pe fondul promisiunilor pe care nu le-au respectat, cum adică, oare cine să plătească ceea ce s-a câștigat în instanță, dacă sumele nu vin?
Cei trei mari „jucători” sindicali, nu sunt deloc fericiți și atrag atenția că, în cazul în care nu se iau măsuri, iar guvernul ce vine așa, ca un vapor în ceață, ignoră protestul, sunt hotărâți să declanșeze proteste masive, căci e clar că acțiunile vor vorbi mai tare decât vorbele.
“`
