“`html
Salarii Colosale în Companiile de Stat, dar Performanță Zero – Un Scenariu Deconcertant!
Într-o mișcare care ar putea lăsa mulți români cu gura căscată, ministrul Economiei, Radu Miruță, a dezvăluit recent pe TVR Info, și nu doar că șefii companiilor de stat iau salarii fabuloase, de 50.000 de lei pe lună, dar mai mult decât atât, criteriile de performanță sunt atât de minime, încât e suficient să se prezinte 8 ore la birou, oriunde la serviciu, ca să fie considerați performanți!
Nemulțumirea a atins noi culmi, mai ales când Miruță a subliniat cum e greu de dat afară un manager din companiile de stat, căci aceștia sunt feriți politic, făcând legături dubioase. Așadar, avem de-a face cu bani risipiți pe salarii exorbitante, pentru care angajații nici măcar nu se chinuie să performeze. E o jignire pentru orice român care plătește taxe și vede cum banii lui se duc pe salarii de fabulație, fără să existe vreun rezultat palpabil.
“Diavolul despre care vorbeam zilele trecute în companiile de stat, e acolo,” a spus Miruță, aluzând la rețelele politice care protejează acești manageri. În fața acestei evidențe, sărăcia devine o glumă proastă: companii necunoscute publicului larg cu salarii uriașe și indicatori de performanță ridicati din pix, în timp ce cetățeanul de rând simte cum se îndoaie sub povara impozitelor.
Pe lângă frustrările legate de salarii, ministrul a început să bată toba despre stabilirea unor noi criterii de performanță care ar trebui să reflecte cumva cu adevărat competența. Dar iată că pentru a face asta va dura o veșnicie de 30 de zile, până la convocarea Adunării generale a acționarilor, în condițiile în care deja toate firele par tăiate!
Miruță a insistat că această măsură este crucială, spunând că “Cine va îndeplini noii indicatori de performanță va fi aplaudat”, dar ce ne facem cu acei care nu vor reuși? La un moment dat, se pare că s-ar putea să plece acasă, dar eu mă întreb: ce-i garantează pe români că acești indicatori nu sunt doar alte vorbe goale?
Și acum, pe fondul crizei economice tot mai apăsătoare, se discută despre închiderea companiilor care devin “găuri negre” pentru buget, o măsură care pare mai mult o utopie decât o posibilitate reală. Dincolo de cifre, există o realitate cruntă: “A închide niște companii nu este o decizie doar pentru că mi se pare mie că merge prost compania”, a explicat Miruță, dar informațiile se acumulează ca un bulgăre de zăpadă!”
Așadar, aceste practici din companiile de stat, în care salariile rămân la fel de ridicate, iar responsabilitățile sunt mai degrabă un mit, ar putea fi un nou motiv de revoltă. Românii oare vor mai tolera această “sistematizare” care continuă să ne facă pe toți să ne întrebăm dacă chiar trăim în democrație sau mai degrabă într-un haos administrativ?
“`
