“`html
Scandalul salariilor de mii de euro la companiile de stat – cum îmbogățirea se face pe spinarea contribuabilului!
Într-o lume plină de controverse și neclarități, scandalul vizavi de remunerațiile exorbitante plătite membrilor politicii în Consiliile de Administrație ale companiilor de stat din România devine tot mai amplu, cu multe voci care strigă despre subiect pe canalele media, gen Antena 3 CNN, dar cui îi pasă, nu-i așa? De parcă nu ar fi suficientă disperare în jur, companiile sunt acuzate că mai degrabă își îmbogățesc tovarășii din conducere decât să își îndeplinească misiunea de bază, iar situațiile financiare – precădere maximă!
Pătrundem adânc în sectorul transporturilor, unde Ministerul Transporturilor și Infrastructurii mânuiește mai multe companii strategice, și ei își iubesc interacțiunile cu banii, pare că toată lumea e ocupată să își umple buzunarele, iar românii rămân pe drumuri. CFR, Metrorex, TAROM – toate aceste denumiri sunt, parcă, sinonime cu pierderea banilor, dar, doamne ferește, asta nu înseamnă că salariile sunt pe măsura nevoilor!
Vorbind de recorduri, ROMATSA devine regina autoservirii, dar nu a fișelor de muncă, având salarii medii de 70.275 lei pe lună! Wow! În loc de a zburda prin ceruri, banii ăștia par să aterizeze direct în buzunarele lor cu un avânt nebun. Urmează entreprisele care, și ele, nu se lasă mai prejos: Aeroporturi București cu 69.840 lei lunar – e o atmosferă de distracție totală aici, dar oare cine plătește nota de plată?
Și acum, surpriză surprizelor! Companii ce marchează pierderi anuale uriașe dar oferind salarii pe măsură, oh, de parcă ar fi învățat de la un profesor de capitalism nesimțit. CFR S.A. jonglează cu peste 24.300 lei lunar pentru membrii CA, în condițiile în care se știe că e pe marginea prăpastiei financiare. Cine ar fi crezut că CFR Călători care strigă falimentul, poate totuși își plătește îngerașii cu 10.000 lei lunar? Dilema persistă, pensia pentru urgențe este pe ordinea de zi, dar cine se așteaptă la respect?
Încă e un mister cum aceste companii reușesc să strângă bănuții la bugetul de stat, de parcă s-ar autofinanța singure printr-un fel de magie, fără subvenții, dar visul românesc… e departe! Vorba în pădure se zice, dar rămâne totul neclar… iar salvați-ne, dragilor! Căci cei din conducere, cu mii de euro pe lună, nu ar trebui să se plângă, nu-i așa?
“`
