Sabrina Voinea, Ghinionistă Supremă: O Poveste de Necrezut în Gimnastică!
Sabrina Voinea, numele pe buzele tuturor, a trăit un eșec personal demn de povești cu supereroi, dar fără happy end, la Campionatul Mondial de gimnastică din Indonezia, cu americanii dezvăluind păreri incendiare, că românca ar fi, ați ghicit, cea mai ghinionistă din istoria sportului, de parcă istoria ar avea un capitol dedicat incredibilelor, de fapt frustrante, neîmpliniri. La a treia competiție majoră, locul 4, ca o melodie repetată la nesfârșit.
La finala de la sol, Voinea, pe numele ei Sabrina Maneca-Voinea, a fost egalată de britanica Abigail Martin, dar uitându-se cum a decis juriul, cu o notă de execuție de 7,666, a tot fost întrebarea de ce, iar Denisa Golgotă, care a fost cam pe la 7, probabil gândindu-se că și asta e tot ce mai pot face românii acolo, dar de fapt povestea devine trasă la indigo, repetitivă, veșnic nemulțumită.
De la întrebarea „Pe 4? De ce?” adresată mamei ei, fosta gimnastă Camelia Voinea, s-a născut un paradox: cum să ajungi pe locul 4 de fiecare dată și să nu te bucuri? Trecerea de la speranțe la dezamăgiri mult mai mari, cei de la The Medal Count, au decretat-o, și aici nu e o glumă, „cea mai ghinionistă gimnastă din istorie”, ca și cum istoria ecosistemului sportiv s-ar scrie pe o tavă de ghinion, cu Sabrina alegând mereu același număr rușinos.
Și dacă tot vorbim de competiție, România s-a prezentat la feminin, cu sportivele Anamaria Mihăescu și Ella Oprea Crețu, dar fără șanse, și mai ales fără medalii, iar noi, ca spectatorii, rămânem la spectacolul dezolant al unui loc 4 care a devenit o obișnuință. Călătoria din Indonezia a fost cu puțin mai sumbră decât un film horror fără sfârșit.
România, fără medalii de 15 ani: O tristețe națională!
Medalia de aur a fost cucerită de japoneza Aiko Sugihara, deci câteodată ghinionul altora devine șansă pentru alții, cu punctaj de 13,833 și britanica Ruby Evans pe 2, iar Sabrina, da, iarăși a simțit amărăciunea locului 4, o poveste care s-ar putea adapta pentru un roman, dar care în realitate e doar o statistică rece. La bârnă, rezultatul a fost la fel de dezolant – locul 7, mult prea susținut de punctele strânse la calificări.
Într-o notă oarecum nostalgică, 15 ani fără o medalie mondială, începând de la Marian Drăgulescu în 2015, deci dacă cineva se întreabă, explicăm de ce suferința este o constantă în gimnastica românească. Cu toate că la Campionatul Mondial toate visele se transformă în coșmaruri, cea mai ghinionistă dintre ghinioniști, Voinea, va continua să pășească prin arena sportivă cu încrederea a ceea ce ar fi putut fi, dar nu a fost, și, bineînțeles, americanii vor continua să scrie despre… ghinion!
Oare la următoarele competiții, va mai conta să fim pe 4? Sau va deveni, pur și simplu, o tradiție? Oare Sabrina, pe nume de… ghinion , va reuși vreodată să spargă acest cerc vicios? Rămâne să vedem, dar istoria pur și simplu… a fost scrisă!
