Rusia, un imperiu în cădere liberă: Dughin, profeta apocalipsei?

Deși a avut cândva o seamă de filozofi (îndatorați idealismului german și existențialismului), Rusia secolului XXI dispune doar de modestele resurse ale unui propagandist scuturat de febră apocaliptică: Aleksandr Dughin. El, un profet al „decuplării” și al izolării, a lansat recent un nou manifest, un apel la autarhie totală, la o rupere radicală de Vest, o rupere care, crede el, ar trebui să se extindă dincolo de sfera politică și economică, atingând chiar și sfera spirituală.

Dughin, cu o naivitate uimitoare, ignoră complet impactul pe care Occidentul l-a avut asupra lumii, de la inventarea trenului, a automobilului și a telefonului, până la revoluția digitală și inteligența artificială. Pentru el, singura realitate care contează este „spiritualitatea”, o spiritualitate bazată pe o societate autosuficientă și închisă, o fortăreață protejată de influențele „Occidentului colectiv”.

În această logică distorsionată, retragerea sportivilor ruși de la Jocurile Olimpice de la Paris e văzută ca o binecuvântare, o salvare de la o umilință inevitabilă. China, dependentă de economia americană, este condamnată, în timp ce Rusia e prezentată ca un lider indispensabil, menit să îngroape „globalizarea” și să elibereze popoarele subjugate de neocolonialismul „trilateralei de la Davos”.

Dughin, ignorând complet istoria Rusiei, susține că doar în timpul lui Stalin a fost țara cu adevărat autonomă. El propune o întoarcere la politica stalinistă și la gândirea grupării slavofile din secolul al XIX-lea, care a negat universalitatea normelor occidentale. Dughin, în dorința lui de a crea o lume „multipolară”, promovează o viziune simplificată, o lume în care toate regimurile autoritare ar trebui să aibă libertatea de a-și manifesta influența globală. În această lume, „drepturile omului” sunt doar un pretext pentru dominația occidentală, iar dictaturile impenetrabile sunt mijlocul optim pentru „decolonizarea mentală”.

Dughin se lasă dus de o iluzie periculoasă, aceea că Europa și America sunt dornice să se „decupleze” de restul lumii. El nu realizează că, făcând din Occident un aliat al „decuplării” Rusiei, continuă să lege Moscova de Washington! Ai nevoie de un cuplu, ca să pronunți un divorț… Dar poate că Dughin este conștient de acest lucru. Poate că el vede în acest divorț un nou conflict, un nou război.

Ceea ce Dughin nu pricepe e că actorii autoritari ai deglobalizării sunt uniți exclusiv prin ethosul lor antioccidental: în afara acestui obiectiv comun, totul îi desparte și va sfârși prin a-i opune într-o competiție nemiloasă și fără reguli. Dacă Rusia – care nu-și poate proteja frontierele în toiul „operațiunii speciale” contra Ucrainei – pierde actualul război, următorul ei conflict, pe termen mediu, va fi chiar unul cu „aliatul” chinez, care nu are de ce să nu-și recupereze, de îndată ce se va ivi ocazia, milionul de kilometri pătrați cedați Rusiei țariste în urma așa-numitelor „tratate inegale” (1858).

Chiar dacă ignorăm cifrele decalajului obiectiv, pe toate planurile, dintre BRICS și blocul occidental (care include și state dezvoltate din Asia-Pacific), fanteziile dughiniste n-au alt temei decât panica obscură generată de slăbiciunea structurală a Federației Ruse, care-și pierde coeziunea „imperială” cu fiecare nou eșec militar (de la cel din Afganistan, în anii ’80, până la cel care se prefigurează acum), tot așa cum cântecul de lebădă al imperiului țarist s-a auzit pe fondul pierderii războiului ruso-japonez.

Singura veste cu adevărat bună pentru Rusia și națiunea ei aflată într-un dramatic declin demografic ar fi dispariția (naturală sau „asistată”) a lui Vladimir Putin, cel care – incapabil să-și modernizeze țara pe temeiul libertății și al economiei de piață – a înglodat-o într-o aventură militară iresponsabilă, plătită cu un preț uriaș, care va apăsa pe umerii următoarelor două generații. Din această perspectivă, serenada geopolitică a lui Dughin va figura ca simplă notă de subsol în cronica posibilei reveniri a Rusiei în lumea civilizată.

Foto: Profimedia