Rusia in Alertă: SUA și Jocurile de Putere în Venezuela!
Se pare că evenimentele din Venezuela au pus Rusia pe jar, despre cum americanii își fac de cap acolo, sau așa pare, conform unor surse rusești, fără a se confirma, că ar fi vorba despre o acțiune fulger a SUA, un fel de „lovitură de stat”, care a dus la dispariția lui Maduro, un fior în aer, așa cum zice Reuters, dar care e citat de The Moscow Times. Astfel se conturează un joc internațional unde fiecare putere își asumă sfere de influență, totul ca în vechile filme de război dar la 200 de ani distanță, am mai spus și eu.
Aici apare un oficial din Rusia care nu s-a ferit să spună că Rusia are “propria sferă de influență”, ca și când ar fi pus stăpânire pe ceva, iar americanii chiar vor să își bage nasul în petrolul Venezuelei, că tot e scump și că se scrie istorie pe dos la fiecare pompă. De asemenea, surpriza e că majoritatea țărilor occidentale par că tac și înghit, fără a critica prea mult întregul spectacol brutal orchestrat de Washington.
Cum să uităm, vreodată măcar, că Moscova a propus un așa zis “schimb” între Venezuela și Ucraina? Da, ați auzit bine, potrivit unor surse, fost seminar de discuții cu SUA când Maduro, proaspăt pe marginea prăpastiei, se agăța de putere ca un naufragiat de o barcă. Fionei Hill i-a spus că Rusia, deși a vrut să se autodetaceze, totuși a spus că războiul pentru influență se duce, dar deja nu mai știi care mai e curtea cui.
Marile puteri joacă șah, dar la alt nivel!
Cu toate că a pierdut un aliat strategic, Rusia se războiește cu un nimb al victoriei narative, că intervenția americană e, culmea, ilegală!, sau așa susține profesorul Mark Galeotti, care nu se ferește să declare că Putin se uită cu interes la cum marile puteri își joacă șahul. Dacă americanii au un colț al lor în America Latină, de ce să nu aibă și rușii ceva în spate. Indignarea globală zăngăne ca un clopot ruginit în zile de asediu.
Cu o voce ca de tunete, Vasili Nebenzia, reprezentantul Rusiei la ONU, se plânge de neocolonialism și alte „isme”, cerându-l pe Maduro înapoi în fața poporului sau în ce colț s-ar putea ascunde, subliniind că „Washington amestecă intențiile”. Totuși, pare că din spatele aburului de furie, acuzațiile de cinism nu fac decât să mai adauge puțin combustibil la focul deja mocnit.
Însă, este interesant cum, în mijlocul acestei furtuni, politologul Abbas Galliamov aruncă o idee bombă: poate că elita rusă e pe cale să se întrebe dacă “Putin este pe calea cea bună?”, și dacă, în fond, nu cumva fiecare membru al elitei ar trebui să se gândească la o negociere favorabilă în fața americanilor, deoarece cine ar vrea un lider care nu și-a adaptat stilul?
În concluzie, toate acestea se întâmplă într-un peisaj deja complicat, unde chiar dacă i s-a oferit exil la Turcia lui Maduro, acesta refuză ca un câine mândru și neobosit, dar și un pic absurd dat fiind contextul, în timp ce elitele ruse par să își facă deja planuri pentru zile de după, fără o viziune clară, dar cu gânduri neliniștitoare vis-a-vis de viitorul lor pe harta lumii.
