“`html
Aeroporturile NATO în alertă, Rusia avansează ca un elefant în vitrină de porțelan
Avioane de luptă în stil rusesc au încălcat iar și iar granițele NATO, stârnind panică și tot felul de discuții incendiara de strategii, nu se știe sigur cum să respondem, zice presa nemțească, Bild și RND, despre senzaționalizăm tema asta nu? Cu grijă, dar nu uita, se îndeplinește acel cliché că „aici este un semn de întrebat!”
Deci, uite-te la coaliția aia de guvernare germană, unii sunt pentru doborâri, alții mai diplomatice, s-au scos gurile mari, discuții în contradictoriu, ba chiar o aeronavă MiG-31 care zburda prin Estonia, timp de 12 minute, povestea a început să prindă contur lăudabil și negru deopotrivă.
„Rusia testează granițele NATO” zice ministrul apărat de tânjeala de glorie, Boris Pistorius, ca și cum între granițe ar fi ceva care ar putea goli urna naivă a politicii actuale. Dar mai lamează și o fregată germană care se făcea că nu a văzut nimic, greu să suporți!
Tragem sau așteptăm? Confuzie maximă!
Și cum vrem, cum nu vrem, atât politicienii, cât și experții debitează replici diverse, unii vor să tragi din toate armele, alții sunt mai deschiși la negot cultural, dar cert este că auzi „doar un mesaj clar” ca o melodie folk pe repeat. Jürgen Hardt, expert despre care nu se știe tot, sugerează: doborâm avioanele! Ce idee…genială, vorba aia – „Migurile noastre cu jucării!”
Iar Florian Hahn, să ne lămurim, insistă că și cei care se joacă de-a v-ați ascunselea în spațiul nostru, adică rușii, trebuie să se aștepte să primească un tacâm maritim de autoapărare, fără a se ascunde, căci Alianța are datoria să fie vigilenta, chiar din 2015, la o glumă de-a Turciei.
Deci, să ne gândim la toată gloata lor, unii vor acțiuni drastice, alții diplomacie, mesaje clare, dar care să nu creeze neapărat tensiune, ca un balon care se umflă dar nu explodează, cu nimicul de Putin pe cap!
„Doborârea ar fi o comedie proastă”
Însă, uneori se mai aud voci de rațiune în mulțime, Adis Ahmetovic de la SPD zice că doborârea ar fi o panică, o nebunie! E încă vorba de diplomă, ce zici? „Ai răbdare, forțează-ți un pic zmeul la o plimbare!” Se dă un exemplu despre un alt război, dar mai mult te face să riști…
Patrick Sensburg, mister zâmbitor, afirmă că interceptarea ar fi idealul, dar cum oare măsurile astea nu reacționează repede, e ca un tren care aleargă la calea ferată?! Asta nu-i chiar ce vrei, dar sună bine cu o cafea și un croissant!
Dacă am fi acum într-o nebunie militară, ce-ar fi?
Michael Schoellhorn din Airbus urlă prin podcast-uri despre dronele care ne controlează. Imaginează-ți că ai fi sub observatie, ca un personaj dintr-un roman distopic! „Dacă nu cumva suntem în război, ar trebui să ne alarmăm că dronele ar putea revini… cu fragmente de oțel onorabil!”
Tragerea la răspundere, sau cum ar spune un vulcan de idei: „decizii cu întârziere ca bunicii la maraton”, căci toți ne-am amuzat un pic de „discuții teologice”, e nevoie de reguli, nu-i așa? Trebuie să existe o limită și, dacă aceasta este depășită, „of, trebuie să știi!”, zice el cu gândul la puțini.
Și dacă Putin este broasca în oala cu apă fierbinte?
În concluzie, Schoellhorn analizează războiul ca pe o poveste fabuloasă. „Putin testează limitele din ce în ce mai intens” și se gândesc la alegeri care să schimbe situația. „Broasca care nu sare și pe care o găsești în oala de fierbinte… cam asta-i!”
Deci tu cititorule ce parere ai? Poate să revină la un ton sobru? Zic că trebuie să ne trezim, “pericolul e mai aproape decât biletul tău de avion”.
“`
