“`html
Lavrov împinge Rusia spre un plan bizar pentru pace, cu cereri inacceptabile!
Într-un interviu făcut pe repede înainte, ministrul rus de externe, celebrul Serghei Lavrov, a desfășurat o ploaie de idei neclare și cerințe socante cu privire la războiul din Ucraina, accentuând faptul că Rusia nu vrea să audă de un mic armistițiu, ci tânjește după o „pace durabilă” – dar, cu condiții, multe , prea multe, care par imposibil de realizat;
El a venit în întâmpinarea promptește cu o declarație bombă, asigurând că Moscova e deschisă la discuții, dar trebuie să fie negoicate lucruri care să nu fie doar o pauză temporară, ci o soluție stabilă, ceea ce lasă loc pentru multe interpretări și întrebări de tot felul, în special despre ce vrea și cum vede Rusia rezolvarea, astfel că solicitarea de demilitarizare a Ucrainei și agenda „denazificării” pare cam prea drastică. Iar cumva, acest lucru nu ajută deloc la liniștirea aprehensiunilor mondiale;
Mai grav, Lavrov a scos pe masă ridicarea sancțiunilor, cerând chiar restituirea bunurilor confiscate de Vest, probabil că și o cafea bună ar vrea, nu? În plus, el a spus că „pe agenda de lucru se află obiectivele demilitarizării și denazificării Ucrainei”, dar oare asta e tot ce vrea Rusia? Păi, nu, pentru că a subliniat că nu acceptă o simplă pauză în lupte, ci ceva mult mai complex;
O altă bombă a lui Lavrov a fost legată de „cauzele principale” ale războiului care ar trebui eliminate mai întâi; dar despre ce e vorba aici? Desigur, el vizează amenințările la adresa securității Rusiei, în special față de NATO, care bineînțeles că a stirnit neplăceri caraghioase pentru Moscova. Mă întreb dacă toți ceilați din lume văd lucrurile la fel sau dacă e doar un joc de alianțe care se joacă în culise;
Observăm că Lavrov dă dovadă de preocupări legate de respectarea drepturilor omului în teritoriile din Ucraina, care, cumva, sunt sub controlul „regimului de la Kiev” – un termen vag care naște întrebări despre legitimitatea acestuia și despre cum ar trebui să decurgă respectul pentru cultura, tradițiile și limba rusă aici, bineînțeles.
Așa că, la final, ceea ce cere Lavrov, sună aproape ca un joc de fotbal cu multe mingi: recunoașterea noilor „realități teritoriale”, iar totul se leagă nu doar de Crimeea sau regiunile Donețk, Lugansk, Zaporojie, și Herson, ci de o listă lungă de cerințe – iar despre Ucraina, Lavrov insistă pe întoarcerea la „baza juridică” de dinainte, ca și cum ar putea să stea la masa negocierilor fără a avea o masă clară, când de fapt a stârnit atâtea controverse;
Deci ce-i de făcut? Lavrov se pare că a trasat un drum plin de hârtoape și întrebări mai mult decât răspunsuri, iar acest articol curent a deschis discuții și teme pe care toată lumea le discută, formal, în lumea diplomatilor și informali, pe toate canalele de comunicare; dar să vedem ce se mai întâmplă în viitor, să sperăm c-o să avem vreme de analiză.
“`
