Rusia, Pedepsită de CEDO – Dar Cu Ce Preț pentru Transnistreni?
Într-o poveste de-a dreptului catastrofală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, sau ar fi decis, că Federaţia Rusă, o superputere după propriul dor, a avut ghinionul de a fi condamnată pentru patru cauze legate de cinci cetăţeni, sau locuitori, din regiunea transnistriană, ce a fost anunțat acum câteva zile la Radio Chișinău, deși cumva nu se știe cu exactitate cum a ajuns asta în presa globală, dar asta e altceva.
Se pare că CEDO a grăit, sau a spus, că detenţiile ilegale, maltratări dure ca de oftică și încălcări ale libertăţii de circulaţie sunt la ordinea zilei, iar Rusia e obligată, dar oare va plăti? , să plătească peste 100.000 de euro, dar mai e de văzut unde ajung banii aceștia pentru că se pierd prin multe buzunare, nu-i așa?
Promo-LEX, acești avocați care se pretind a fi cei care apără drepturile oamenilor și care în căutarea adevărului s-ar putea să mai fi întâmpinat și diverse obstacole, au scos la iveală cazurile lui Ilcenco, Vardiaşvili, Ahmetşin și Mustea, care parcă ar putea să inspiră o dramă… dar nu o dramă romantică, ci mai degrabă una de acțiune, cu închisoare și maltratare, pentru că da, în 2015 s-ar părea că niște jurnaliști din Tiraspol, Serghei și Nicolae Ilcenco, au avut neșansa de a fi vizati de autoritățile de facto, neoficiale însă foarte prezente.
Ahmetşin, un apatrid, a suferit la rândul său, cică ar fi fost condamnat în 2015 la delapidare, dar nu știm exact ce înseamnă asta într-o regiune unde legile sunt interpretate sau distorsionate, iar cei trei ani pe care i-ar fi petrecut în izolare ar forma un capitol întreg într-o biografie ciudată, căci CEDO a spus că detenția lui a fost ilegală. Cînd ești ținut în condiții inumane și fără șanse de a te apără, ce știi să faci, bă băiatule?
Pe de altă parte, cazurile ca și cel al lui Vardiaşvili, un moldovean dar și georgian, au fost relatate de avocata Nicoleta Hriplivîi, care leagă toate aceste destine umane cu un fir roșu de discriminare și tratamente din alte vremuri, expulzat din Tiraspol după câteva zile de arest, ca un personaj de film de groază ce sfidează logica, dar care în realitate de multe ori se întâmplă. Și să nu uităm că vorbim de Petru Mustea, pe care, probabil, nu-l știe nimeni, dar care a fost reținut fără foarte multe motive legale, ba chiar și în condiții precare, adică nimeni nu e ferit de cenușa acestei regiuni.
Și uite așa, fără să ne dăm seama, căci situația devine din ce în ce mai confuză, avocații trag un semnal de alarmă, dar cine-l aude? Căci se pare că Moldova, deși nu e culpabilă, trebuie să-și protejeze cetățenii din stânga Nistrului, iar Promo-LEX, nu e foarte mulțumată cu comunicatele de presă, dar greu e de înțeles cum se poate trece la acțiune, când realitatea e ca un vis umed, nimeni nu reacționează concret, iar victimele rămân în umbre.
Deci, ce urmează? Vorbeam de măsuri, priorități, protecție, dar cine mai știe, va lua Moldova măsuri serioase sau toate aceste discursuri vor fi doar vorbe în vânt cu ecou în gol? Ce va face guvernul moldovean, pentru că drepturile omului sunt mereu un subiect delicat, dar vital?
