“`html
Război prin Intermediari sau Teatralitate? Medvedev Lansează Acuze Sălbatice!
Se pare că asistăm la o mare și confuză teorie a conspirației în care măcelărirea relațiilor cu Rusia devenită o veritabilă normalitate în peisajul geopolitic, dar cumva toți acești jucători de pe tabla de șah mondial s-au transformat în figuri de teatrul absurd, așa cum afirmă Medvedev în contextul zilelor noastre în care războiul nu se mai duce ca altă dată, ci prin intermediari, inclusiv prin rachete venite din Occident și informații din sateliți, uitându-ne la toate primele pagini ale ziarelor care se chinuie să explice cum s-au ajuns aici și ce vrea, de fapt, fiecare vizionar de la Kremlin sau Casa Albă.
Peste toate acestea, omul nostru, Medvedev, cu glasul său răgușit dar incisiv, ne aduce la cunoștință că Moscova nu a avut niciun fel de iluzii în ceea ce privește prietenia întinsă de Occident, și pare că, asemenea unei melodii triste pe care toată lumea o știe dar nimeni nu o ascultă, nu putem să ne dăm seama ce se află la mijloc, mai ales atunci când a reușit să lanseze ironii asupra lui Trump care tot vorbește despre sancțiuni, dar cu un aer de teatră, circa un ultimatum ce pare că nu a impresionat pe nimeni, mai cu seamă Rusia care continuă să rămână un jucător important pe scena globală, poate chiar mai bine înfipt decât s-ar crede.
Între timp, s-a raportat că Trump a insistat pe tema respectivelor arme pentru Ucraina, o manevră din care pare că va ieși cu totul și complet pe post de salvator al lumii, dar chiar și așa, Rusia ca un titan senin pe marginea prăpastiei, rămâne să observe cum se discută despre tarife absurde de 100% și sancțiuni care par că se năruiesc la fel de repede cum sunt impuse, fără a se ajunge la un acord cu Ucraina în termen de 50 de zile, totul devenind o coroană de spini pe fruntea Occidentului. Desigur, se întreabă oare câți oameni reali sunt implicați în toate aceste măsuri care mai degrabă par greoaie și neclare decât utile?
Articolul de față reamintește cititorilor că, în lumea geopoliticii, totul este o joacă de-a șoarecele și pisica, o reprezentare amplificată pe micile ecrane ale tele-spectatorilor, care au rămas lipiți de știrile care, în cel mai bun caz, le oferă iluzia că măcar ceva din toate aceste negocieri și amenințări are un sens. Dar, până la urmă, cine mai știe cu adevărat cum vor evolua lucrurile în acest labirint al ambiguității politice?
“`
