Ordinul de Cruțare: Cazurile Teribile ale Prizonierilor Ucrainei

În săptămânile ce au urmat după invazia din Ucraina, se pare că gardienii ruși au primit ordine de la șefii lor, pe fix acolo în Sankt Petersburg, să se comporte cu o maximă brutalitate față de prizonierii de război ucraineni, unii deja spunând: „Fiți cruzi, fără să le plângeți de milă”. Aceasta a fost o poruncă directă, nu de la oricine, ci de la cel responsabil cu închisorile, un detaliu poate mai mic, dar semnificativ, care ridică niște semne de întrebare privind humanitatea acestui sistem.

Generalul-maior Igor Potapenko a adunat rapid forțele speciale pentru a le prezenta ceva cu totul nou și neobișnuit pentru ei, un sistem pe care l-au gândit special pentru încarcerații ucraineni. Așadar, nu chiar cele mai obosinitoare chestiuni, să le mai dai niște ordine și să le explici cum stau treburile, căci acest sistem a fost cu totul conceput pentru a-i umili pe acești oameni.

Se zice că Potapenko le-a spus că normele obișnuite, alea de bază, nu mai contează, iar violența este mai mult decât permisă, e chiar încurajată, iar camerele de supraveghere de care se foloseau în alte închisori au dispărut efectiv, ridicând și mai multe suspiciuni, dacă vreți, pentru că unde nu sunt dovezi… și știm cu toții despre ce vorbim, nu?

Într-o organizare a sistemului penitenciar, se pare că gardienii lucrau în ture, un sistem de rotație, cam un fel de lună în închisoare și apoi loc ocupat de alte grupuri, o tehnică care, în mod ironic, pare că nu s-a schimbat cam de mult, iar prin toată Rusia, aceleași ordine s-au transmis la unitățile penitenciare, din Bureatia, Moscova, Pskov, la altă scară, dar aceeași brutalitate.

Astfel, întâlnirile acestor gardieni nu doar că au dat startul unei brutalități de-a dreptul oribile, dar au dus la torturi ce păreau să dureze ani, cam așa cum au avut loc în trecut, fără niciun fel de remușcare, o fapta ce aș putea spune seamănă cu o poveste întunecată un pic, dacă vrei, o tortură necruțătoare, nu doar o fantezie rece, ci realitate palpabilă.

Pe lângă metodele cretine precum șocurile electrice aplicate în zone extrem de delicate, se aplicau bătăi crunte tot ce e mai rău pentru prizonieri, iar accesul lor la ajutor medical era complet blocat, care a dus, iată, la infecții grave și amputări nefericite, o imagine poate cam banalizată, dar poate chiar reală.

Trei martori, foști funcționari din penitenciare, au povestit, dacă pot să spun așa, tot șirul ăsta de brutalitate planificată, pe care O.N.U. l-a catalogat drept tortură organizată. S-au confirmat și cu hârtii – un alt exemplu al sistemului care nu pare deloc nevinovat, mă gândesc – iar aceste mărturii sunt șocante, mai ales că au implicate și detalii despre ce se vinde prin închisori, inclusiv despre ajutoarele care au fugit din acest sistem barbar.

„Trebuie să ne concentrăm pe cazurile individuale”, a declarat Peskov, purtătorul de cuvânt, care a susținut un discurs cam neclar despre comunicarea dintre mediatorii ruși și cei ucraineni, în care a admis că existent niște probleme, dar generalizările notorii despre sistem, ei nu sunt de găsit, asta e clar.

Nici măcar biroul comisarului pentru drepturile omului în Rusia, nici comisia prezidențială nu s-au văzut să comenteze, iar audiența, parcă, așteaptă, știm cu toții că Rusia a fost acuzată de atacuri asupra civililor, inclusiv transportul ilegal de copii, dar nu neapărat, mă întreb eu, cum se termină acest cerc vicios?

În sistemul rusesc, cruzimea aceasta se leagă de cele vechi ale Uniunii Sovietice, cu staliniștii care au creat, prin anii ăia, lagăre pentru cei ce reprezenta o amenințare – în opinia lor. Asta poate suna vag, dar, totuși, e un real pamflet cu rădăcini adânci în istorie.

Recent, oficialii ruși s-au străduit să îmbunătățească oarecum condițiile de detenție, totuși, ruslacul rămâne să fie o lume aparte, o societate paralelă cu reguli proprii, care se aplică și în interiorul Penitenciarelor; o atmosferă cam sinistră, dar bine cunoscută pentru unii, să știi.

Ceea ce numim forțe speciale, nu sunt gardienii aceia care se văd muncind în sisteme de zi cu zi, ci mai degrabă o unitate creată special pentru situații extreme. Dar, în timpul lucrului cu prizonierii aceștia, era sărăcia minciunii chiar peste tot, iar colaborarea cu gardienii locali i-a îndreptat spre o realitate de abaondon.

Un alt subiect devine ordinul de a nu privi, pentru că dacă un gardian crede că prizonierul l-a privit în ochi, treaba e cu bătăi crunte, și acesta fiind un exemplu al ordinelor lui Potapenko, care cred că le-a dat permisiunea morală pentru nebunia ce s-a desfășurat mai departe, când totul ajunge pe un drum întunecat.

Pe de altă parte, în martie 2022, unde s-au dat ordinele clare, Rusia se aștepta la o misiune mai simplă, dar nu au fost deloc pregătiți, iar scrisorile venite în diferite colțuri ale țării vorbesc de evacuarea permanentă a etajelor din închisori, toate acestea pentru un război pe care ei nu îl înțelegeau pe deplin.

Un alt prizonier, Pavel Afisov, care a trecut prin această nebunie, ne povestește cum a fost maltratat de către cei care i-au spus să creeze o formă de submissie prin umilință constantă, și fiecare mutare din închisoare în închisoare a contribuit la o imagine tot mai sordidă a ceea ce putea deveni un rău ireparabil în ruinele închisorilor din toată Rusia.

Între timp, violența spune multe despre scopurile autorităților de a-i transforma pe acești deținuți în ceea ce numeau ei „maleabili”, lucru care le reduce enorm capacitatea de a lupta, și toate interogatoriile nu sunt altceva decât metode de forțare barbară. Totul se transformă într-o bătălie interioară a voinței, pe care ei chiar nu și-au dorit-o.

Gardienii au zis că era mai mult decât plăcere să provoace rău, deci dacă o victimă era prea scoasă din zona de confort, durerea și umilința deveneau un soi de distracție. În plus, și povestea lui Iegorov, care a trecut, de asemenea, prin tot acest balet al groazei, vorbește despre cum umilirea a devenit o normă pentru aceștia.

Povestea lui Afisov devine tot mai dureroasă pe măsură ce durerile se intensificau, și fiecare noapte fără somn se transforma într-un coșmar. Ofițerii închisorilor se pregăteau să aibă un acest moment în care eliberarea a devenit realitate?

prizonieri_de_război
cruzime_in_sistemul_penitenciar
generalul_Potapenko
brutalitate
tortura_organizată
violența_din_penitenciare
condiții_detenție_rușii