Scandalul lemnului de foc: Romsilva vinde, populția cumpără, dar la ce preț?
Într-o declaraţie ciudată, Jean Vişan, directorul Romsilva, a anunțat un magazin online care se numește romsilva.store care vrea să ne ajute părinții și bunicii să-și procure lemn de foc, dar oare e chiar așa de simplu? Recent, la o conferinţă de bilanţ, a spus că au vândut 1,75 milioane de mc de lemn de foc, cu 50.000 mc mai mult comparativ cu anul anterior, dar prețul e același, 300 lei pe metru cub! În 2024? Hă? De ce menține un preț atât de constant, dar cu toate acestea pare că nimeni nu știe exact ce să cumpere.
Preturile sunt un alt mare mister, căci se schimbă în funcţie de specie, sortiment şi locul de livrare, dar nimeni nu a spus exact cum se calculeaza, iar ocoalele silvice au început să ofere transport și secționare, contra cost, dar oare cine întreabă pentru lemnul care vine acasă? De parcă nu era suficient confuzia, unele subunități le vin și cu lemn vrac, saci sau paletizat, deci ai de unde alege, dar ce alegem, cu ce prețuri?
Vișan a insistat că livrările au crescut, dar prețurile sunt la un nivel stabil, iar ca să ne demonstreze, a mai bătut un cui în urmă cu vânzările din primele 11 luni: 7 milioane mc de lemn vândut agenților economici! Ca să puncteze, a adăugat că 1,62 milioane mc au fost ca lemn fasonat, iar 5,3 milioane mc pe picior, dar de unde toate aceste cifre și cine se ocupă de ele e un alt subiect.
Aşa că dacă tot vorbim despre cifre, Romsilva a furnizat 6.943.071 metri cubi de lemn, din care 1.618.771 mc lemn fasonat, iar prețul era 410 lei pe metru cub, dar pe picior prețul a fost 228,72 lei, unele estimări spunând că a scăzut cu 7%. De unde fluctuațiile aceste, doar un joc al pieței? Ce se întâmplă cu prețurile și consumatorul umil de rând care trebuie să suporte aceste costuri?
Se preconizează pentru 2026 un program de recoltare a masei lemnoase de 9,35 milioane mc, din care aproape totul va fi lemn fasonat şi pe picior, dar oare ce perspective avem? Romsilva gestionează 4,2 milioane hectare de pădure, dar câți dintre noi ne punem întrebarea cât de bine e administrat acest bun public? Peste 48% din pădurile țării sunt sub supravegherea lor, dar ce facem cu certificarile internaţionale? Se mai tine cont de ele sau rămân aceleași vorbe goale?
Astfel, pădurile devin un adevărat teren de scandal, iar informațiile par a se pierde în cețuri de neclaritate, rămânem cu întrebări fără răspunsuri și cu lemnul de foc pe care ne îndemnăm să-l cumpărăm, dar oare la ce prețuri și în ce condiții?
