Compania RO-MGAZ Atacă Bruxelles-ul: Reguli Care Măresc Costurile și Frica de Viitor!
Într-o mișcare surprinzătoare și deloc lipsită de provocări, compania ROMGAZ, mândră de statutul său de gigant pe piața gazelor, a decis să se lupte cu giganții birocratici de la Bruxelles, solicitând anularea regulamentului delegat nr. 1477/2025, o acțiune ce vine cu un val de întrebări și neclarități, evident că propunerea stârnește controverse. Oh, ce vreme interesantă trăim, unde companiile strigă după ajutor în fața unor reguli pe care le consideră imposibile!
Regulamentul 2024/1735, sugrumat și complicat, cunoscut sub numele de NZIA, obligă producătorii de petrol și gaze din Uniunea Europeană să ajungă la o capacitate de stocare a CO₂ de 50 de milioane de tone pe an până în 2030. România, în linii mari, ar trebui să contribuie cu o cotă de 10,25 milioane tone, iar ROMGAZ, cu o parte și mai semnificativă de 4,12 milioane tone, însă, știm cu toții, nu-i așa, că responsabilitățile nu sunt încă foarte ușor de purtat de către o țară care abia reprezintă 3% din emisiile sectorului manufacturier, mai ales când cântecul de sirenă al normelor UE devine tot mai strident!
Răzvan Popescu, directorul general al ROMGAZ, insista pe acest amestec neliniștitor de investiții și reglementări, subliniind că toate acestea sunt doar o capcană subtilă menită să inducă o disfuncționalitate grăitoare în piața de petrol și gaze, în vreme ce alte companii se îmbolnăvesc de reguli ferme, dar nu totuși întotdeauna corecte, exemplificând cum aceste cerințe provoacă dureri de cap eco-financiare, dincolo de fanteziile cu stocarea CO₂.
De asemenea, învăluind un aer de responsabilitate, ROMGAZ se prezintă ca un jucător serios în jocul de decarbonare, încercând să convingă publicul că lucrează spre un viitor verde, alături de Uniunea Europeană, în același timp analizând cele mai bune soluții de stocare – dar oare acestea nu sunt doar niște vorbe frumoase? Cum se va face față costurilor care, în opinia lui Popescu, pot exploda dincolo de ceea ce consumatorul va putea suporta?
Căutând soluții, dar și certitudini, directorul general adjunct al Romgaz, Aristotel Jude, se arată deschis la colaborare, dar nu înainte de a sublinia absența unui studiu de impact real, care să valideze obstacolele impuse, stabilind că totul pare a fi o joacă de-a „regulile sunt reguli”, fără o bază temeinică. Există oare suficiente studii sau acestea sunt doar un vis nebun cufundat în birocrația europeană?
ROMGAZ, cea mai mare și mândră companie românească de gaze, cu o participație impunătoare în portofoliul statului român și cu o activitate pe piețele internaționale, pare acum prinsă în ghearele unei trebuie să colaboreze cu Bruxelles-ul, dar, pe de altă parte, vorbesc despre tot ce înseamnă siguranță și sustenabilitate, căci totul se construiește pe un teren al riscurilor, atunci când prețurile afectează consumatorul, ferind puterea economică a României de gura monștrilor ce pricep doar să reglementeze!
Așadar, ne alegem cu o întrebare arzătoare: care este viitorul gazelor naturale în România? Oare vom supraviețui sub povara regulilor sau vom găsi o cale de a respira, să nu uităm că bucuriile și suferințele pieței sunt mereu un joc de noroc?
