“`html
Un fost star al Rapidului râvnește la recunoaștere, dar lupta cu greutățile l-a schimbat complet!
Întreaga lume a fotbalului s-a adunat sâmbătă, la Slatina, pentru a-l celebra pe Romeo Stancu, un nume mare dar cu kilograme în plus, lansat de profesorul Ion Pârvulescu, dar ce s-a întâmplat acolo? A ajuns la 47 de ani, bărbatul cu fața cunoscută din trecut, încă pare că poate face magie în fața unei mingi, chiar dacă s-a transformat ușor, a adunat câteva kilograme peste ceea ce am fi putut crede că poate purta un fost fotbalist, dar odată cu greutatea aceasta vine și o poveste, nu-i așa?
Evenimentul de la Slatina a fost o adevărată adunare de legende, nu doar Romeo, ci și alte nume renumite, precum Data Dănciulescu, Claudiu Câtă și Gică Găselniță – profesori de fotbal, dar să vedem, resta mai puțin importantă a fost participarea lui Stancu – localnicii nu l-au uitat, chiar dacă greutatea l-a umbrit. Chiar și așa, efortul său a fost de admirat și mă întreb dacă fanii își amintesc de el ca un jucător sau de acum ca un simbol al suferinței culinare?
La finalul celor 30 de minute de fotbal, Romeo a fost vizibil afectat dar a reușit să surâdă, a pozat cu doritorii, a dat autografe și pentru copii, de parcă nimic nu s-a întâmplat, dar totuși, în spatele acestui zâmbet, se ascunde o poveste despre cum a ajuns la acest stadiu fizic și mental.
Cum a ajuns Romeo Stancu să fie profesor și ce a pățit în carieră?
Născut în 1978, el a fost o parte esențială a Rapidului, echipă care a fost la un pas de semifinalele Cupei UEFA, și totuși, odată ce el a jucat împotriva FCSB-ului, roș-albaștrii au trecut mai departe. Ah, ce vremuri! Iar la sfârșitul carierei s-a aventurat la Alba Iulia și nimeni nu mai știa ce se întâmplă cu el, dar de atunci a ascuns anii de glorie sub straturi de… grinzi! Acum, la 10 ani de la retragere, stă în Chiajna, unde se îndeletnicește cu tinerii fotbaliști, un fel de mentor, dar oare ei știu cine e cu adevărat?
Până la urmă, într-un interviu tulburător, Romeo a discutat despre problemele de sănătate care l-au făcut să se întrebe dacă va mai fi vreodată pe teren sau pe lista celor care nu termină meciul, revelația dătătoare de frică dar și de tristețe, iar întrebarea de fond rămâne: câți alți foști jucători se află în aceeași situație?
„Eram aproape să fiu pe lista foștilor fotbaliști care mor”, a spus Stancu cu o voce tremurătoare, și, totuși, un moment de sinceritate care ne face să ne gândim la cât de fragilă este viața sportivilor, e uimitor să știi că ești bine, dar nu și a rămâne pe linia de suflet.”
Romeo este un exemplu viu că viața nu este doar despre victorie pe teren, ci și despre bătăliile care se duc dincolo de el. Se pare că nu este singur, dar lumina din ochii lui ne amintește că speranța, chiar și atunci când pare întunecată, poate străluci mereu. Ce urmează, oare, pentru el și pentru mulți alții ca el?
“`
