Cruyff pe teren: Când talentul și vârsta se bat cap în cap!
Un fost mare fotbalist, mărunt la statură dar un titan pe teren, în persoana lui Romario, care a lăsat o amprentă adâncă pe Camp Nou, între iulie 1993 și ianuarie 1995, într-o eră când Johan Cruyff, da, acel Cruyff, ne făcea să visăm pe toți la fotbalul frumos, dar și greu de practicat, era antrenor, asta e clar, un alt capitol în istoria fotbalului cu multe goluri și momente de neuitat, căci Romario, adus de la PSV cu un sac de euro, 8.000.000, un preț pe măsura talentului, a avut un debut de sezon fantastic, nu mai puțin de 32 de goluri în 18 meciuri, imaginează-ți asta!
Romario, un adevărat artist al mingii, a reușit chiar 5 hat-trick-uri, nu doar cu echipe obscure, ci cu Atletico Madrid, în două rânduri, și cu eterna rivală, Real Madrid, adică, e clar că vârsta nu i-a fost o barieră, dar povestea nu se oprește aici pentru că, la 30 de ani distanță, legendarul fotbalist a început să deschidă, cum să spun, cutia Pandorei și a dezvăluit cum a reușit să aibă o relație de respect cu Johan Cruyff, marele antrenor, omul care putea să facă minuni cu mingea chiar și la 46 de ani, ce nebunie! O să vezi cum o relație mai specială cu antrenorul duce la realizări nebănuite.
„Nu l-am văzut jucând prea mult pe Cruyff”, a început să spună el, „dar am stat cu el când era în plină activitate, ca antrenor. Unele scheme de joc erau imposibil de realizat, eu și băieții chemați pe teren, ne gândeam cu nostalgie că e imposibil. Când el ne spunea: «E greu, nu?», răspundeam, puțin speriați: «Domnule, e al naibii de greu!» și el, zâmbind, își prindea mingea, o făcea și dacă nu ieșea bine prima dată, nu se dădea bătut, încerca din nou, da, un exemplu de perseverență, și era total pe aceeași lungime de undă cu noi, jucătorii, cam așa se construiesc legendele.
Romario, un mare artist, dar și un ucenic ascultător, îmi vine greu să spun, dar a reușit să câștige respectul lui Cruyff. „De ce ne înțelegeam atât de bine?”, întreba retoric el, „pentru că am făcut tot ce mi-a cerut, știți, am respectat regulile jocului și, prin urmare, el m-a respectat”, o chestiune de echilibru, ca într-o poveste de succes, și atâta tot, e clar, relația lor era mai mult decât profesională. Ah, ce istorie!
