Emmerik: Între Provocări Și Migranți – Ce Se Ascunde În Spatele Comunei Olandeze

Emmerik, orașul ăsta mic și cochet, devine casa a tot mai multor oameni, cam 1.000 de români și 3.000 de polonezi, dar ce te faci cu cacatul timpului și cu populația de 33.000 de locuitori, cum tot relatăm noi în ziare? Atunci când De Gelderlander îți spune despre această situație, nu poți să nu te întrebi, ce-i cu cei aproape 1.000 de români? Aici, lucrurile par mai complicate decât s-ar crede, adică toată lumea se așterne frumos, dar cine știe ce provocări sunt în spatele acestor numere?

Primarul Peter Hinze a spus că polonezii, da, au comunități lor religioase și magazine, dar românii? Și aceștia vin, doar că nu toată lumea e binevenită, și îi provoacă pe olandezi, vorba aia, cam de vreo 15 ani deja. Cu românii treaba se complică, ei vin, dar cum vine toată lumea, ne întrebăm noi, ce se întâmplă? Spinările alea, multe provocări, dar nu se vorbește despre ce înseamnă cu adevărat aceste comunități în gura primarului.

Deci, conform cotidianelor, 900 de români ar fi pe hârtie, dar autoritățile cred că sunt mai mult de atât, poate și mai puțin? Unii sunt pe sub masă, alții nu se declară, pleacă repede, ca un vârtej! E greu de înțeles cum unele lucruri se întâmplă fără să fie transpuse în realitate. Dar cum se face că pleacă cei care nu au nici un motiv să rămână, asta-i o întrebare fila în subspecie.

Tot mai mulți oameni creează legături în oraș, dar mai sunt și cei care nu știu să scrie sau să citească, cum să faci față provocărilor, dacă nu mai știi cu ce să începi? Este o discuție complexă, pentru că nu se pune accent pe educație, și din păcate, situația nu pare să ajute cu nimic, se adună și se amestecă totul, exact ca un puzzle nedeslușit, care se vede în fiecare zi.

Și apoi vine vorba despre liste de așteptare, uai ce mai e, nu mai încape nimeni cu capul în sandalele comunale. Numai în Emmerik, cam 500 de ucraineni și 120 de copii pe lista aia, dar nu doar români, și alți cetățeni care nu au nicio legătură cu mediul ăsta, să ne întrebăm cum se descurcă primarul? Asta-i o poveste care merită o continuare, mai ales că se știe că e vorba de bani și resurse, dar cine mai are timp pentru asta?

Primarul a zis că banii sunt puțini, dar datoria de a ajuta este mare, din păcate, și toate astea îi apasă, dar în același timp se declară că e o mare nemulțumire. Lucrătorii migranți care vin și pleacă, dar primesc doar poveri sociale, bucurii nu prea. Deci cum va reuși orașul să se descurce? E o întrebare delicată, având în vedere construcțiile pe care le plănuiesc autoritățile.

Vorbind despre hoteluri, totul bine și frumos, dar ce înaintează acest lucru în relațiile de muncă? Cazarea e ieftină, da, dar noi ne întrebăm, e corect tot ceea ce se întâmplă? În Goch și Kleve povestesc aceeași poveste, iar primarul adaugă expertiză și sfaturi bine structurate, dar totul este o mare nebunie. În continuare, se mânjește operațiunea migranților.

Emmerik, pare să stăpânească, dar cu ce costuri? În urma inspecțiilor din anii precedenți, s-au închis multe localuri, dar unde sunt cei fără adăpost? Oare cu ce se ocupă autoritățile în acest timp, când sunt pe drumuri oameni care nu au un loc unde să stea? Informațiile circulă, dar rămâne totul nespus, mai bine spus, capul în nisip.

Așadar, chiar dacă vara pare să ducă la o relaxare temporară, din păcate, este mult mai dramatic decât s-ar percepe din exterior, dar ce să facem cu ei care dorm în parcuri sau sub poduri? Astfel de întâmplări ridică întrebări, dar oare cine le va răspunde cu adevărat?

Emmerik
migranți
comunitate
liste de așteptare
provocări
primar
educație
hoteluri
lucrători migranți
problemă