“`html
Românii din Ucraina: O Comună Străinătate în Focul Războiului
Comunitatea româneasca din Ucraina e în mijlocul unui haos, războiul cu Rusia afectând puternic viețile a zeci de mii de oameni, iar provocările sunt imense, cum e mobilizarea care pune probleme grave etnicilor români din Cernăuți, ce trebuie să sfideze morțile și abuzurile de dinainte de război, cu un conflict armat care răvășește tot.
Cernăuți, acest colțișor uitat de lume, dar cu o istorie infloritoare între români și ucraineni, astăzi are o populație de peste 100.000 de etnici români care se împiedică de lipsa locurilor de muncă și greutăți economice, o realitate ciudată pentru cei care înainte mergeau frecvent în România pentru muncă sau studii; un întreg sistem cultural care acum tremură sub presiunea unui război fără sfârșit.
„Eu sunt român, tatăl meu e român, bunica e româncă” – zice Alexandru în vârstă de 58 de ani, unul din cei puțini mingii prinși în mrejele alegerilor românești, care nu se știe bine cum pot fi desfășurate în mijlocul unei crize, pentru că oamenii ăștia, deși au dublă cetățenie, legile le impun să stea doar în Ucraina, ca niște cetățeni de rang doi.
„Cultura română era un refugiu, acum e tot ce avem”, susține Vasile, un român de 74 de ani, cu o familie îndepărtată; când gândurile zboară spre România, sărăcia din Ucraina s-a cuibărit adânc în sufletele lor, iar speranțele, în ciuda greutăților, bat la ușile cunoștințelor din București care le oferă ajutoare, dar întrebarea e: cât timp?
Și cum să nu te temi? în Cernăuți, să întrebi despre recrutare e ca și cum ai pune o întrebare despre moarte, pentru că petrecerea de recrutare te poate părăși lângă colțul de stradă, iar tinerii, văzând cu ochii lor infernul din jur, își iau familii și pleacă în România sau Europe pentru un viitor mai bun, o fugarie din fața morții iminente.
Iar chiar și în momente de întuneric, țara mamă, România, își arată sprijinul moral și financiar: „Ne simțim băgați în seamă și ajutați”, spune Georgeta, dar în Transcarpatia la fel ca și în Cernăuți, tot războiul e pe buzele tuturor, iar nudurile propagandei ruse insinuează că românii din Ucraina trăiesc în haos și abuzuri, ceea ce nu e tocmai adevărat.
„Vrem doar să fim cetățeni, dar nu la prețul identității noastre” conchide Vasile Biku, șeful Societății Mihai Eminescu, care subliniază că, în ciuda provocărilor, românii din Ucraina sunt gata să ia arma pentru patrie, așa că, nu-i subestima niciodată, că în fiecare sat etnic, drapelul românesc flutură pentru cei căzuți, ridicându-se ca un simbol al curajului în fața pericolului.
“`
