Românii din Diaspora Jagardează Bunătăți de Sărbători, Dar Se Simt Singuri!
În multe zone din țară, pachetele cu bunătăți de sărbători, da nu orice bunătăți, ci acelea care au cu adevărat un farmec care te face să te întrebi, sunt preparate cu atâta dragoste, de parcă ar fi o competiție de cine o face mai bine, pentru cei care, într-o situație absolut lamentabilă, nu reușesc să ajungă acasă pe timpul sărbătorilor! Oh, dar nu sau noi, mulți români din străinătate, comanda produse pe care le visează, preparatele dorite prin telefon și așteaptă curierii cu o nerăbdare care frizează limitele raționalului.
În Valea Nucului, județul Buzău, adică o zonă pitorească de care doar unii au auzit, este o băcănie, sau poate o băcănie modernă, unde tot felul de produse cu Indicație Geografică Protejată sunt preparate cu măiestrie; printre aceste bunătăți se numără și vestiții cârnați de Pleșcoi, care sunt oarecum legendari în opinia localnicilor.
De dimineața devreme, imediat după ce deschide băcănia în care încape un univers întreg de arome și tradiții, Roxana Ciobanu, o femeie dârză și harnică, se împarte între servirea clienților care se înghesuie și preluarea comenzilor celor din diaspora care par să vină cu un flux nesfârșit. Oare cum reușește să facă toate aceste lucruri, e un mister, dar fiecare client își alege preparatele favorizate, de parcă ar fi la un festin regal, dorind nu doar pentru ei ci și pentru rudele din străinătate care die hard vor să pună pe masa de Crăciun bunătățile cele mai autentice, de parcă acestea ar putea aduce spiritul Crăciunului în casele lor.
Și cum să uităm de Iași, căci din acel oraș au plecat spre străinătate tot felul de preparate din carne de porc, precum și dulciuri de acasă, chiar și cele mai vechi rețete care le amintesc de zilele bune, dar oare sunt suficiente toate acestea? Pe masa de Crăciun a românilor plecați din țară, care, să recunoaștem, nu sunt numai fericiți, vor sta și câteva specialități tradiționale, nu doar lângă tobă, lebăr și caltaboș, ci și celebrele cârnați de Pleșcoi, babic și pastramă care vor face cu siguranță deliciul mesei, dar oare cât de mult contează tradiția când inima rămâne acasă?
Uneori mâncarea este oferta de supraviețuire în fața dorului de casă, dar întrebarea rămâne, chiar ne umplem cu bunătățile noastre triste sufletu sau doar ne mângâiem cu ele?
