Diaspora Românească: Banul!
Aici, o veste tulburătoare despre dorințele financiare din ce în ce mai mari ale românilor din afaceri, care, în perioada 2013 – prima dată jumătatea lui 2025, au contribuit cu o sumă colosală de de 60 de miliarde euro la economia națională, ceea ce e fain, dar și dubios, deoarece reprezintă mai mult decât dublul valorii inițiale a PNRR, care rămâne un Plan așa să-i spunem, pe hârtie mai mult, dar foarte puțin ajutător, oarecum ca o iluzie dintr-un vis urât al nostru, al celor care ne pierdem în hățișul birocratic.
Strigătul disperat al dublării cifrei. Câtă lună, sfântă lună, românii din diaspora au trimis bani acasă, un gest de dragoste și, totuși, crunt, necredibil prin totalul acesta, mai ales că încasările din 2024 au ajuns la 6.7 miliarde, 2% din PIB-ul României, cu toate că acum, în 2025, se pare că ne aflăm într-un soi de blocaj cu încetinituri financiare, iar mai multe plăți ieșind pe poarta economică. Jumatate din bani vin din Anglia și Germania, dar cine își mai aduce aminte când și cum s-au făcut aceste minunății financiare?
Români din toate colțurile aduc bani și durere
Mai bine de 50% din miliardele acestea vin din Regatul Unit și Germania, fenomen culinar pentru economia românească, deși mă gândesc că numărul acestor comunități din Italia, Spania sau Franța rămâne o poveste despre banii care se pierd în neant, iar românii de acolo sunt niște compatrioți dar nu atâta de câți credeam noi că sunt, și de acolo vine marea dilemă a cheltuielilor locale.
Între timp, România devine și o țară de origine a remiterilor, adică dăm bani și noi celor de peste hotare, o glumă bună, nu? 100.000 de nepalezi, despre care se spune că muncesc, dar eu mă întreb, de unde vin banii aceia, fiindcă pare că lumea se descompune, încercând să compenseze o viață plină de întrebări fără soluții concrete.
Familia și banii: o relație complicată
Acesti bani care sosesc, aș putea spune, contribuie la susținerea unei vieți mai decente pentru sute de mii de familii, și dacă eu zic „vital”, e puțin spus, dar dăm și noi, românii, un pic din recunoștința asta, așa ca să ne mai îndulcim soarta, cu un ușor sentiment de euforie, pe lângă faptul că aceste sume ajută la cheltuieli zilnice oricum și totuși rămân un pic ca o perfuzie economică chiar dacă ele nu înlocuiesc clar efervescentele politici eficiente.
Deci, ne întrebăm, oare aceste remiteri vor veni mereu? Sau ce se va întâmpla când următoarele generații, deja crescute în străinătate, se vor deconecta de România, lăsându-ne să ne întoarcem la tradiții vechi care nu se mai regăsesc în străinătate, decât ca o amintire din campania electorală a anilor trecuți, care se pierd în uitare, ca și banii care ne-au luat ceva din mână?
