Românii trimite 60 de miliarde euro, dar se întorc acasă?
Într-o nebunie de cifre și declarații, Cristian Popa, un tip serios pe la BNR, a scos la iveală niște date, zice el, care zguduie puțin, așa, din temelii lucrurile: românii plecați pe afară au trimis, ați ghicit, în ultimii ani, cam… 60 de miliarde de euro în România, adică de două ori mai mult decât tarele împlinite ale Planului Național de Redresare și Reziliență. Oare e ceva de admirat sau mai degrabă de îngrijorat? Kestia e că, cu toată nebunia asta de numere, banii câștigați de cei plecați cresc și pe de altă parte scade și dorința de a trimite, căci mulți se întorc la vatra lor, sau cine știe, poate că le e mai greu să trimită acasă acum.
În 2024, de exemplu, se pare că românii din diasporă au dus în țară, undeva pe la 6,7 miliarde de euro, care, stai să vezi, reprezintă aproape 2% din PIB. Dar, ciudat, banii care ies din România în 2024 ajung la 1,7 miliarde de euro, și asta, față de anul trecut, reprezintă o creștere de 60%. Ce ziceți de toate aceste mișcări? Să înțelegem că plecăm, dar și dăm cu capul în ușă înapoi? Băi, să fie oare și criza asta economică globală de vină? Nu cumva greutățile de zi cu zi îi determină pe românii din străinătate să aibă nevoie de banii lor?
Aproape 50% din banii trimisi acasă vin din Regatul Unit și Germania, dar ce e mai interesant e că diaspora din UK, deși mai mică numeric, reușește să bată la fund diaspora din Italia, Spania și Franța. Uite așa, banii de-acolo zburdă, iar cei plecați de ai noștri ajung să câștige mai mult, dar de dragul căror istorie? Uneori, poate, între întreținerea locuințelor și prețurile crescânde, le-ar fi mai greu să ajungă cu banii acasă, nu-i așa?
Popa mai zice că românii știu cum să maximizeze profitul muncii lor, dar ce se petrece? Românii devin în mod bizar și donatori de ajutoare către alte țări. Remiterile din România către exterior cresc de patru ori în cinci ani, iar raportul încasări/plăți, deși era de 14:1, acum a ajuns la 4:1. Oare ce se va întâmpla dacă trendul acesta se va menține? Exodul s-ar putea transforma într-o migrație mai amestecată, poate, în care banii nu mai zboară doar înapoi acasă, ci ajung și în alte colțuri ale globului, cu banii românilor plecați să crească afaceri sau familii și în alte țări?
Cu tot cu aceste remiteri, Popa subliniază că nu e totul roz, căci se fac statistici și analize, dar se poate și invers, deci nimic nu este inevitabil. Remiterile pot, dar nu vor înlocui măsurile economice eficiente, iar banii din străinătate ajută, dar nu sunt metode de salvare magice. Muncitorii din afară contribuie, dar și ei pot avea cheltuieli, iar statisticile nu mint: milioane de români au dispărut de pe piața muncii, și deși cam așa stau lucrurile, povestea din spatele fiecărei sume trimise acasă e una dureroasă, dar și plină de speranță.
Un lucru e cert, până când oamenii vor continua să plece să muncească, România va avea un fel de brânză maturată care nu se desface prea repede, dar totuși ascunde o miere amară: o parte semnificativă din încasările trimise acasă se bulucește rapid în consum, în loc să construiască pe termen lung. Rămâne de văzut ce se întâmplă cu aceste fluxuri de bani în viitor și până la ce limită banii din afară vor putea scoate familiile din sărăcie. Oare ce ne rezervă soarta?
