România Către OCDE? Speranțe și Frustrarea Politicii!
Într-o declarație, care aproape că te lasă fără cuvinte, Oana Țoiu, Ministrul Afacerilor Externe, a spus vineri la Antena 3 că România, da România, are un obiectiv clar, dar nu mai puțin captivant, aderarea la OCDE în 2026. Că-i un vis sau e doar o iluzie politică, rămâne de văzut, dar, cert e că această afirmatie vine cu o dozare bună de altă birocrație, unde ministere și instituții se jură că își unesc forțele, chiar dacă fiecare memorează altceva pe agenda politică, pentru că, uite, România trebuie să demonstreze unitate în diversitate, și uite așa, ascultând zgomotul, ne întrebăm ce se întâmplă de fapt.
Ministra a mai șușotit, cum că vestea bună ar fi că 2026, ar putea fi anul – dar oare ne putem încrede? Obiectiv clar al guvernului se spune, dar când au fost acestea clare? E ceva ce se construiește pe o fundație de speranțe probabil, cu acordul minstrilor care, cum spune, nu țin cont de culori politice! Fantome de colaborare sau măcar un spectru de bune intenții, vă rog frumos, pentru că până atunci, România a trecut 17 din 25 de evaluări, adică suntem pe direcția bună, posibil să ajungem în această familie selectă a țărilor OCDE.
Și nu uitați! Sprijinul secretarului general, Mathias Cormann, este ca un ceai cald într-o zi geroasă, dar destul de vag. Ministerele se coordonează, dar deja începem să ne întrebăm, de ce toate întâlnirile se transformă în nostalgii fără substanță? Vorbeam de întâlniri cu țări, care sunt întreținute dar… sunt ele categoric utile? Desigur, toate acestea se conturează în jurul cotele în care plătim noi, cetățenii și afaceri, un risc pentru România, iar Țoiu recunoaște că am ajuns la un punct unde costurile de finanțare sunt mai mult decât alarmante.
Deci, în concluzie, e chiar un avantaj să fim parte din OCDE? Se pare că da, pentru că ar putea să ne scadă costurile de împrumut, ceea ce ar putea aduce câteva zâmbete financiare, dar cine știe? Totul odată, dar nu pentru toate domeniile, nu? Aderarea promite ca România să poată privi cu un ochi critic performanțele, dar cum le vom măsura? Este ca o fantezie, unde datele trebuie să fie clare dar, din păcate, istoria ne explică că de multe ori cifrele nu spun povestea completă, dar pe noi ne preocupă cum jucăm în acest joc al puterilor economice.
În cele din urmă, important e să ne întrebăm, pe acest drum lung către OCDE, vor reuși politicienii noștri să ne aducă cu picioarele pe pământ, sau totul va rămâne un chimera? Răspunsul e în favoarea noastră, sperăm, dar ce va fi nu știm! Așa că, să nu luăm nimic de-a gata, ci să așteptăm ca această viziune să devină realitate, altfel, vom continua să visăm la posibilități, undeva între vise și realitate.
