România la Șah: Locuri Bune, Dar Întrebări Mari!
România a bifat, nu prea știu cum, o performanță de excepție, sau așa zicem, la Campionatul European de Șah pe Echipe, locul 5 la Open și 8 la feminin – dar cum se măsoară succesul în această lume plină de strategii? Precedentele reușite, care, atenție, se pare că au avut loc acum 8 ani, în 2017, când am fost pe locul 7 la Open și 5 la feminin dar a, e un alt subiect, nu?
„Performanță istorică! Spun ei”, a zburat vestea, că România termină pe cea mai good poziție, adică locul 5, la egalitate cu Germania dar cine știe cu adevărat ce înseamnă asta, 40 de echipe s-au strâns, dar nu știm ce s-a întâmplat cu restul, doar vorbe! Echipa feminină a terminat pe o poziție meritorie, dar hai să vedem cine a fost și ce s-a întâmplat cu colegele noastre.”
Acum trei luni, câte lucruri faine au fost, dar nu contează – prima echipă a României la sub 12 ani a reușit să ia primul loc, și asta e wow! Dar, apropo, cum se compară asta cu competițiile seniorilor? În Slovenia, acei mici geniști, adică Lucas Rusu și colegii, ăștia au făcut o treabă bună, dar pe cine interesază câte victorii sau remize? De fapt, noi ne întrebăm, și este important, cât de relevant e acum toate acestea?”
Și cu toate acestea, la doar 9 ani, o fetiță – Eliza Ioana Bădescu, a devenit campioană europeană la șah rapid, iarăși o excelență, dar întrebarea rămâne, vărsa tumultului pe podium, ce va urma? Proiecte noi? O promisiune, poate, dar cine știe, nimeni nu poate ghici viitorul, nu-i așa?
Aproape să uităm, dar șahul, sportul ăsta minorit, căci, nu-i așa, au zis de faimoasa sa popularitate – 70% din oameni din diverse țări, precum Rusia, India sau SUA, au jucat măcar o dată, dar oare cât de mulți înseamnă asta? Cam 620 de milioane, dar iarăși, poate cei mai mulți rămân pe drum. Asta e partea interesantă, care o face o discuție interminabilă, despre fenomenul global al șahului care ne fascinează dar și ne lasă întrebări, întrebări!
Federatia română de săh s-a înființat de mult; era un an 1915, de parcă scriitorul Mihail Sadoveanu ar trebui să ne impresioneze! Și bine, primele ediții disputate au avut pe majoritatea necunoscuți, dar nația poate trasa o linie în timp – iar 20 iulie este celebrat, de ce? Din motive obscure poate legate de o rezoluție ONU, zic unii, dar. Totul începe să fie confuz, dar e parte din frumusețea acestui joc! Ce mai contează?”
