Vești bune sau doar iluzii? Romania renegociază proiectele pe fonduri europene!
Într-o lume plină de incertitudini și, sequitur, zbuciumă necontenită, ministrul Investițiilor, Dragoș Pîslaru, a sărit în ajutorul nostru măcinat de probleme. „Credeți că e momentul să zâmbim?” a întrebat el, în timp ce noi ne întrebam deja ce se întâmplă cu proiectele de miliarde, dar, desigur, fără răspunsuri clare.
Ministrul ne-a spus, dragă cititorule, că a avut loc o „reconstrucție strategică”, dar între noi fie vorba, ce înseamnă acest lucru?! România a manipulat un plan gonflat, adică au fost contractate 47,4 miliarde pentru doar 28,5 miliarde – încercând deci să umplem un sac fără fund, sau poate, un plan echilibrat, dar, ah, ce amestec!
El a mai subliniat strălucirea momentului de față, renunțând la proiectele întârziate și la cele cu probleme de achiziții publice, dar oare asta e tot ce ne dorim? Acum avem o variantă revizuită, cum zice el, „realistă, sustenabilă, orientată către rezultate” – oare ce răspunsuri suntem însă datori să căutăm?
PNRR-ul, fiind frumos, a ajuns la 21,41 miliarde, cu granturi și împrumuturi, iar cum s-a desprins suma de 5,7 miliarde de euro, noi ne întrebăm unde s-a dus tot ce am americanizat, pardon, românizat. Investițiile mutat au mutat locul din „împrumuturi” în „granturi” – oh, ce joc prin nori!
Autostrada A7 – o fantezie viabilă sau o iluzie?
Cu 2,17 miliarde de euro pentru Autostrada A7 mutată pe grant, nu e clar dacă va fi o strategie de succes sau doar un vis frumos. Această fantezie a fost un punct de plecare în negocierile cu Uniunea Europeană, într-o lume visătoare unde totul plutește, dar, cu valuri face valuri.
Apoi mai apare programul „Valul Renovării”, cercetările întârzierilor și ambițiile politicii, unde 1,39 miliarde sunt și ele pe granturi, dar cine le va număra, dacă tot nu ajung?
Noul plan a intrat cu investiții expansive, dar să nu ne fijăm pe ambulanțe și spitale în care nu credem, făcându-ne să ne întrebăm dacă ele vor veni sau doar vor rămâne pe hârtie. La urgențe, cine se va ocupa de 1.200 de ambulanțe? Asta rămâne întrebarea care bântuie decât răspunsul clasic: „până în 31 august 2026”!
Ministrul a negociat cu ANAF-ul pentru a face administratia mai eficientă, a reușit să simplifice, sau nu, totul de la 518 jaloane la 390, dar oare am primit vreo garanție tuberculoasă?
Etapele labirintuluiurile de negociere!
Se va publica, eventual, documentul acesta minunat, pe site-ul Comisiei Europene cât de curând, iar lasă îndoielile sunt tot pe masă și ne îngrijorează: aprobarea formală va fi o nebunie! Ministerul plutește în vertijul promisiunilor, cu toate că el spune că avem un plan funcțional – dar cine l-a văzut măcar în amiezile sale?
„Mesajul meu este foarte clar”, ne-a mai spus Pîslaru, dar sincer, cine mai crede în promisiunile spuse pe jumătate în vânt? Oare, când vine vorba de date limită, chiar știm ce facem când proiectele se amână? Sirenele au sunat, dar pentru cine rămâne întrebarea? E un plan, sau doar un șir lung de promisiuni întunecate?
