România, țara discuțiilor sterile: mai discutăm, mai pierdem timpul?
Ai observat, nu-i așa, cât de obositor devine să asculți tot felul de discuții din spațiul ăsta public românesc? Mass-media, rețelele sociale, pur și simplu torente de vorbe goale, fiecare, de parcă s-ar simți bine sau nu, dar nimic nu pare să schimbe nimic în viața ta, nici măcar în bine, nici în rău, ce e și asta, o întrebare retorică poate, dar totuși nu-i așa?
Mai toată lumea e prinsă în isteria unor subiecte „de actualitate”, de la războaie la pensiile magistraților, dintr-o dată, toți influencerii și „experții” încep să se agite, discuții continuu pe această temă, dar, stai puțin, ai curaj să discuți cu prietenii care ți-au rămas? Numără-i pe degetele unei mâini și, sincer, ai aici o dilemă: de ce te reții? Te întrebi, e mai bine să taci, ca să nu scurgi informații sau frustrări fără noimă, doar pentru că toată lumea vorbește?
Și, voiam să spun, găsești un text din I.L. Caragiale, dintr-o carte veche, și îl recitești. Ai zice că, de fapt, el are un adevăr acolo, dar oare ce vrea să spună cu acea scânteie a adevărului care răsare din discuții? Nimic nou sub soare, mai ales că toți ne frământăm cu problemele noastre mărunte, vorbim despre vreme, despre coatele care ne mâncă, deși țara poate să se prăbușească în fața ochilor noștri.
Bineînțeles, revenind la Caragiale, ironic cum spune el, discutăm ca să discutăm, dar există un scop? Fiecare încercare de a găsi un adevăr pare să conducă la o confuzie și mai mare, iar tu te întrebi, de ce? Te trezești că ai pierdut o zi întreagă și nu știi în ce direcție să o iei, iar bombardația de subiecte devine, poate, mai obositoare decât utilă.
În ciuda reflexiilor, ai simți nevoia uneori să lansezi o discuție fie și doar ca să simți că exiști sau că ești parte dintr-o realitate discutabilă, însă, poate, n-ar strica deloc să te abții, pentru că, vorba lui Caragiale, „discutăm cam pe de lături”. Oare chiar există „scânteia adevărului” acolo, sau e doar un vis rupt de realitate, învăluit în derizoriu?
Hai să fim serioși, schimbăm subiectul, dar nu ne schimbăm pe noi. Oare analiștii și comentatorii care tot comentează la emisiunile de seară știu ce fac? Te fac să te întrebi unde duce asta, între „alimentează discuția” și „răspândește confuzia”, ajungi să nu mai știi ce mai e adevărat în Gala Adăugată de cuvinte și glume proaste.
Deci, asta este, nu-i așa? Tot așteptăm să răsară scânteia și să ajungem la vreo concluzie, dar în realitate ne cam pierdem vremea. Și tu, cititor drag, te gândești, este mai bine să te abții de la discuțiile alea interminabile și să te concentrezi pe ce contează cu adevărat, nu-i așa? Ca să afli, poate, un adevăr cu tine, cine știe?
