“`html
Reforma Pensionară: Un Haos în Sectorul Public care S-ar Putea Îngropa România
Într-o declarație neașteptată făcută recent, Ilie Bolojan, un nume cu ecou, a aruncat bomba informațională prin transparenţă, dar şi confuzie mare în legătură cu pensionarea anticipată, spunând că România are un număr prea mare de bugetari în raport cu contribuabilii, sporind astfel ineficienţa, deoarece nu toţi cetăţenii angajați în sectorul public își îndeplinesc atribuțiile aşa cum ar trebui, însă ar trebui să înţelegem că mulți din acești angajați sunt într-adevăr dedicați la ceea ce fac, asta înseamnă că trebuie să corectăm lucrurile, dar cum? Mi-e greu să aleg din toate virajele acestui mesaj ceva clar. De exemplu, ideea aceea cu legi speciale și calcule în aer, a trenului de măsuri care s-ar putea să nu aibă niciun fel de finalitate… oare ce ne mai așteaptă?
Pensii prea mari, începând de la 5.000 de euro pentru magnații din robesă, situație care l-a lăsat pe Bolojan că a început să-și pună întrebări profunde despre care ar fi vârsta medie de pensionare la judecători, șocantă, adică 48 de ani, o abordare controversată, deoarece toată lumea se întreabă: de ce?
Conform lui Bolojan, corectarea pensiilor speciale este un imperativ, dar ce reprezintă de fapt această corectare? Este oare un deziderat care să corecteze o nedreptate sau este mai degrabă o hazna care abia ne scapă printre degete? Asta înseamnă că se cere reducerea inechității în sistem, bine, dar cum? Şi ce se va întâmpla cu acei oameni calificați care sunt scutiți de muncă și primesc atât salariu cât și pensie? Oare nu cumva am ajuns într-blu paradox iremediabil, unde legislativul va face față bătăliei cu constituționalitatea? Haos total!
Sigur că toată lumea, inclusiv cetățenii de rând, simte că trebuie să își facă auzite vocile în fața acestui val de schimbări promis, dar într-o economie care începe să clacheze, e totul o nebunie calculată, ori e un joc de divertisment? Oricum ar fi, până la corectarea acestor aberații legislativ, autoritățile vor trebui să navigheze printre tonele de hârtie care-i stau în drum, sperând că nu se vor împiedica pe parcurs și nu se vor mai întoarce înapoi. Curând vom afla!
“`
