“`html
România sufocată de căldură: stresul termic devine o normalitate periculoasă!
Stresul termic de căldură nu e o chestiune excepțională ci, uite, o problemă comună cu care ne confruntăm zi de zi, deși poate că nu toată lumea își dă seama, și iată, analizele arată că severitatea căldurii a crescut enorm în ultimele opt decenii – un salt dramatic cu sute de ore de caniculă pe an, adică 15-20 de ore în plus pe deceniu. Oare mai putem suporta?
În mod ciudat, distribuția geografică a stresului termic este extrem de inegală, cu zonele montane protejate, dar, în contrast, regiunile de câmpie se confruntă cu riscuri tot mai mari, și, conform lui Bogdan Antonescu, cercetător la Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizica Pământului, există niște «puncte fierbinți» în care populația suferă de o expunere constantă la un stres termic care depășește valoarea mediei naționale. De unde vine această disparitate misterioasă?
Pe scurt, sfârșitul lunii iunie a adus deja o frenezie de temperaturi extrem de ridicate, care depășesc 35°C. Vara trecută, a fost un adevărat coșmar, cu valuri de căldură, iar stresul termic apare, așadar, când corpul nu mai face față, cu efecte devastatoare asupra sănătății, productivității și, evident, economiei, afectând în special persoanele vulnerabile, adică vârstnici, copii mici, sau cei care muncesc în soare. Oare ne gândim în fiecare zi la asta?
Mai grav este că stresul termic – poate că e un termen care ar trebui luat în serios – apare din pricina căldurii extenuante, și, când organismul se suprasolicită să se răcească, e un adevărat alarmant! De la disconfort și epuizare, până la probleme grave, chiar deces. Deci, mai gândiți-vă bine, pentru că, cu cât expunerea e mai lungă, cu atât riscurile cresc – acesta e mesajul pe care ni-l transmite cu seriozitate cercetătorul din informația publicată de InfoClima.
Acum, cum măsurăm stresul termic? Temperaturile nu spun totul. Umiditatea, vântul, radiația solară, toate joacă un rol important, iar indicele UTCI vine să măsoare tot acest disconfort termic resimțit. Practic, acest indice reflectă ce temperatură ai avea dacă te-ai afla într-un mediu de referință. Uniune totală de emoții termice! De exemplu, valori moderate între 9°C și 26°C sugerează confort, dar la valori mai ridicate, stresul termic devine realitate. Deci, câte ore ne despart de o realitate insuportabilă, considerând că pragul de 32°C este un fel de punct roșu pe harta sănătății publice?
Apoi, hărțile stresului termic din România ilustrează clar distribuția și evoluția acestei crize climatice, spunându-ne câte ore cu stres termic avem anual – adică să ne uităm la harta 1, care arată unde e mai rău. Din regiunile sudice, doliu termic, comparativ cu cele montane unde expunerea e mai suportabilă. Câmpia Română ne strigă că suferim. Harta 2 ne arată cum a evoluat numărul acestor ore pe termen lung, și nu e o viziune optimistă, deloc: peste tot cresc aceste ore, iar harta 3 compară județele și, prin culoare, ne scoate în evidență și mai mult zonele «fierbinți» – oare ce facem cu toată această informație acoperită de căldură?
Ultimele cuvinte ale cercetătorului: nevoia de măsuri rapide și țintite trebuie să fie prioritate! Așadar, să avem un sistem de alertă în sănătate publică, să răcim orașele prin extensia zonelor verzi și, evident, să ne adaptăm la aceste realități climatice, căci va fi o luptă continuă pentru apă, energie și infrastructură. Să ne gândim serios la toate aceste cuvinte aruncate în vânt, pentru că, în final, căldura ne afectează pe toți!
“`
