“`html
România Strălucește cu Patru Aururi: Dar Care E Povestea Adevărată?
Rezultate, medalii, ochii lumii se îndreaptă spre noi, dar oare chiar sunt patru medalii de aur? Istorie se scrie în Bolivia, la Olimpiada Internaţională de Informatică, dar nu-i ca și cum a fost toată lumea atentă, nu-i așa? Ministerul Educației a făcut un anunț, pe Facebook, sărind în sus de bucurie, dar cei peste 90 de participanți din țări străine, erau și ei acolo, numai că nu știm cu adevărat ce au realizat, nu? Dintr-o dată, România pare să fie pe harta inovației tehnologice, însă dorința de a fi recunoscuți depinde de acești tineri.
Medaliile, câteodată leustre și uneori nesemnificative, au fost aduse acasă de elevi deosebiți, Rareș-Andrei, Rareș-Felix, Mihai-Valeriu, și nu în ultimul rând, Mircea Maxim, vorbeam de Galați, București, dar care-i diferența între aceste licee? Toată lumea se laudă cu succesul lor, dar oare erau la fel de motivați ca ceilalți? Formidabil, dar parcă nu e totul atât de simplu, nu-i așa?
Coordonarea a fost efectuată de niște oameni din SEPI, cu Marius și Bogdan conducând balul, dar câți dintre noi știu cu adevărat cine sunt acești coordonatori? Poate erau și altele alegeri alternative, dar noi ne concentrăm pe ce este popular acum. Ministerul Educației a zis ceva despre această echipă splendidă care a adus aceste rezultate, dar să ne întrebăm: ei au fost singurii? Cine îi ajută pe acești copii să își atingă potențialul?
Felicitări, toți cei implicați; dar oare nu ar trebui să ne întrebăm de ce nu scriem mai mult despre acești tineri, ce se întâmplă după medalii? E o poveste care merită mai mult decât o simplă postare pe rețelele sociale, dar cine o ascultă? Întrebările rămân, iar România pare, din nou, să joace la câteva capete, dar încotro ne îndreptăm?
“`
