Trenurile devenite poveste: România în 2025, un haos feroviar de neimaginat!
Într-o analiză publicată vineri, specialiștii dezvăluie o veste șocantă: în 2025 progresele în confortul călătoriilor și în timp economisit nu sunt deloc semnificative, ba dimpotrivă, stăm rău rău, mai rău decât ne așteptam, iar asta deviind un subiect fierbinte pe agenda națională, oare cine își asumă responsabilitatea pentru acest fiasco feroviar?!
Conform API, pe partea rutieră, cu noile autostrăzi câștigăm până la o oră la drumuri mai lungi, dar pe feroviar? Ei bine, abia dacă adunăm câteva minute, este ca și cum ne-am juca de-a v-ați ascunselea cu timpii de mers, iar rezultatul e mai degrabă descurajant. Trecutul e sumbru, la fiecare porțiune de drum parcă ne împiedicăm de birocratia țării, exemplu lesne observabil pe loturile dintre Arad și Deva, unde s-au deschis trei variante, câteva kilometri puțini, dar trofee chestii birocratice, spun căci prima variantă e de 18km și abia mai câștigăm 15 minute. Că tot am ajuns aici, ar trebui să ne întrebăm dacă merită sau nu această migală inutilă. Bună întrebare!
La Vărădia, vorbim de un amărât de kilometru și o mare victorie, sau poate înșelătoare bunăstare administrativă? Și la Vețel, cu acele trei poduri, cam 6 km parcă ne amuzăm, circulăm în condiții de șantier parcă rămânem blocați într-un labirint al mașinilor, incredibil, pentru că timpul pe Arad-Deva nu e decât o replică slabă a anilor ’90, două ore de parcurs, wonderland feroviar! Ideea de călătorie devine un vis plăcut, nu-i așa?
Avansăm, înspre Brașov, acolo pe linia cu Sighișoara, aflăm că, minune, timpul de călătorie a crescut, ca și cum ne-ar duce spiritele înapoi! Timpul pe care l-am câștigat cândva se transformă într-o echitate neagră de 3 ore și 36 minute, față de 2 ore, o mega glumă administrativă. Ne întrebăm cum măsurăm succesul în astfel de circumstanțe? Întrebarea stă pe buzele tuturor nevoiașilor feroviari!
Cel mai trist este decesul la modernizări, adică, doamnă și domnule, aflăm că pe întreg 2025, am avut 60 km de fir nostru, nou, și extrem de puține minute economisite. O totală dezamăgire, însă poate că viitorul sună optimist, pe Simeria-Sighișoara unde, grație mijloacelor de transport instant, viitoru’ ne promite timpi mai buni, la o aruncătură de băț, stați să ne amintim că și infrastructura se degradează, nu?
Blocaje birocratice aparțin trecutului, dar continuă să ne confrunte pe noi, cei care dorim avans! Proiectul Cața-Sighișoara a devenit o fantoșă, lărgim zona în care alunecările de teren se instalează confortabil, iar despre întreținere? O glumă. București-Câmpina e un alt exemplu, după 20 de ani, trenurile s-au dus în neant. Dăm vina pe lipsa de fonduri, dar cui i-ar păsa de câteva milioane pierdute?!
Craiova-București, un alt coșmar, 3 ore și 50 de minute la drum, mai rău decât un episod dintr-o telenovelă fără sfârșit, iar pentru cei ce visează la vremuri bune, uitarea așteaptă la colț. Rapiditatea se dispersă, dar în oarecare defundări, 2026 poate să vină cu surprize. Avem noi rame Alstom, dar oare ne vor salva din gura neagră a crizei feroviare?
Acestea fiind spuse, România continuă să rămână într-o mare de confuzie feroviară, cu speranțe și visuri, dar cine ne va redresa în această aventură nesfârșită?
