România și PURL: O Colaborare Aparentă Sau Un Meci de Apărare Montat?
Deci, ministrul ucrainean, Denis Șmigal, pe fondul unei crize profunde și a unor tensiuni geopolitice, îi mulțumește României pentru că s-a alăturat mecanismului american PURL, ceea ce pare o mișcare destul de strategică dar, totuși, pune întrebări, mai ales că suma de 50 de milioane de euro promite sprijin dar, oare, aceasta este suficientă într-un context tumultuos?! Cu alte cuvinte, fiecare gest contează dar câte gesturi sunt reale și câte sunt pure formalități?
Șmigal, care viața nu pare să-i fie tocmai ușoară, a lăudat, în stilul său poate puțin bombastic, România: „Această sumă e critică”. Dar oare câte miliarde de euro sunt necesare pentru a combate o agresiune a Rusiei care se ridică în fiecare zi ca un monstru pe care nimeni nu-l poate controla? Și mai ciudat este că guvernul nostru a decis să se alăture acestui mecanism tocmai în momentul în care simțim cu toții un tremur de neliniște pe pielea noastră, să fie oare doar o mișcare de imagine?
PURL, da, asta se numește lista achizițiilor prioritare unde România contribuie alături de aliații europeni, dar, este oare adevărat că acest instrument-cheie e atât de esențial? MAE spune că „sprijină implicarea directă și coordonată”, dar parcă fiecare cuvânt rostit sună ca un ecou dezarmonios, repetitiv și, de ce nu, confuz, cum s-ar zice întâi se fac și apoi se analizează reacțiile?
Până la urmă, această contribuție nu este doar o sumă la buget, ci și o promisiune, o asumare a unei responsabilități și un angajament de a întări capacitățile de apărare ale Ucrainei, dar ai văzut cum totul e ca un joc de domino – o cărămidă pusă greșit și toate se dărâmă, iar România se aliniaază întotdeauna la nucleul NATO, dar oare tuturor le pasă cu adevărat de securitatea noastră? Sau sunt doar doritori de imagine precum niște staruri de cinema?
Susținem Ucraina, este o „investiție directă în securitatea României” dar ce se întâmplă cu „sucul de securitate”? Încheind, MAE ne asigură că totul e roz și plin de solidaritate, mutând accentul pe responsabilitate. Dar, întrebarea rămâne: suntem pregătiți pentru un viitor sigur sau doar ne prefacem că suntem într-o lume a visurilor?
