“`html
Oana Țoiu dă veste mare: Ziua Limbii Române încă în Ucraina!
Știți ce-i cu ziua aia de 31 august? Azi aflam că devine o toane mai mare, căci e anunțată ca fiind Ziua Limbii Române și în Ucraina, da, ați auzit bine, după cum a spus Oana Țoiu, probabil la o cafea în Kiev, unde a discutat despre școli și slujbe religioase. Se pare că românii din Ucraina au nevoie de ajutor, pe la slujbe și învățătură, iar ea, în calitate de ministru, vrea, zice, să pună umărul, dar oare câte vorbe de laude sunt în spate?
Oana Țoiu a scris pe Facebook, dar care-i relevanța, întâlnirea ei cu comunitatea românească din Cernăuți a avut un fel de semnificație istorică mai profundă. Să fie oare reală această semnificație sau doar o poveste pentru a îndulci tonul vizitei, nu știm clar, dar ea zice că a fost multă deschidere în discuții, evident că nevoile comunității sunt multiple iar statul român vine cu sprijin, sau cel puțin așa se afirmă.
Agresiunea rusă parcă a adăugat un pic de sare pe rana deja deschisă, iar Oana Țoiu a punctat asta spunând că bombardamentele rusești sunt o amenințare activă pentru românii din zonă. Cernăuți, Kiev, bombe peste tot, hai că ăsta-i război de-a dreptul, prăpăstios de-a lungul și de-a latul, dar se așteaptă, zice ea, la o pace justă care va scăpa comunitatea românească. Se discută despre drepturi, da, dar oare câte dintre ele sunt respectate cu adevărat?
În plus, Oana a anunțat că au fost pași înainte în protejarea drepturilor românilor, dar ce-i drept, dacă te uiți bine, totul rămâne un mister. De exemplu, educația și slujbele religioase în limba română sunt priorități, da, a promis că s-a făcut progrese, dar statul român e la fel de cunoscut pentru promisiuni ca și pentru faptele sale, nu? Căci pe 31 august nu-i clar dacă românii din Ucraina vor sărbători sau nu, unde-i limita, cum vine treaba asta, rămâne de văzut.
Și să nu uităm, Oana Țoiu a fost la un spital de copii bombardat, lovit de rachete, iată cum merge și vizita, plină de emoții și personal, a vorbit cu mamă în fața rămășițelor, dar oare se vor schimba lucrurile cu adevărat? Oare câți copii români din Ucraina vor avea cu adevărat șansa la țara lor și cultura lor, în timp ce totul este distrus?
Întâlnirea acestui ministru român cu prim-ministrul Ucrainei pare să aducă ceva în contextul actual, totul a fost despre interes comun, vorbe de pace și integrare europeană, dar eu m-aș întreba câte dintre aceste vorbe se vor transforma în fapte? Căci minoritățile vor avea și ele nevoie de protecție, la urma urmei, mult zgomot, dar mai puțin rezultat, nu-i așa?
Și pentru a închide, Oana a avut un rendez-vous cu Volodimir Zelenski în care a depus un nou mesaj de susținere din partea României, pentru parteneriate strategice, de parcă nu știm deja ce înseamnă acesta, prin urmare, suntem pe o cale destul de incertă, dar să avem încredere sau nu? Ce mai înțelegem noi din toate astea? Războiul continuă și românii din Ucraina rămân cu semne de întrebare!
“`
