“`html
Parteneriate Strategice sau O Mascaradă Politică?
Într-o intervenție plină de mesaj, Mike Turner și Tom Suozzi, noii co-preşedinţi ai Grupului de Prietenie, au început cu o mitologie a promisiunilor viitoare, dar oare câte promisiuni rezonabile stau în faptul că România devine tot mai depedentă economic de SUA, adică, adică, noi trebuie să recunoaștem că România este un aliat, dar să fie oare realmente un aliat de nădejde sau doar o văzută de compromis? Asta cu parteneriatele căci sunt o celebrare a cărui, nevoia de future marching on!
Ei spun că colaborarea cu SUA ajută țara noastră să înfrunte provocările globale, dar oare asta înseamnă că suntem tot mai încuiați în plasa unor capcane numite investiții în securitate sau a valorilor democratice? Ce să zicem despre aprofundarea dialogului bilateral când noi românii suntem puși într-o situație de a crea o cooperare care bifează doar domenii cheie precum securitatea și comerțul, dar în spatele ușilor închise ce se ascunde poate? De ce e atât de importantă această prietenie, câte mofturi mai sunt de ascuns?
Importanța României ca aliat este lăudată, dar oare nu cumva este o laudă goală când s-a recunoscut că interferențele Rusiei sunt o umbră care planează asupra noastră, actele de propagandă și dezinformare fiind ca un ghostwriter malefic lud în spatele oricărei mișcări semnificative? Membrii Congresului umblă cu degetul acuzator către Rusia, dar ne întrebați pe noi, românii, dacă asta schimbă cu adevărat ceva în peisajul geopolitic?
Și mai e și ambasadorul Andrei Muraru, care se pare că vorbește despre un Parteneriat Strategic care a sărbătorit 28 de ani de existență, dar oare nu este acesta un fel de a ne aduce aminte că anual se tot bifează aceleași subiecte pline de „sărmana noastră” fidelitate față de prietenia americană? Lucrăm la o gamă largă de probleme, dar câte soluții concrete am văzut până acum și câte sunt doar vorbe goale căci românii par a avea o atașament covârșitor față de o promisiune care poate nu se va împlini niciodată?
Vis-à-vis de programul Visa Waiver, ambasadorul a zis un lucru important: „România este capabilă să ofere cel mai avansat cadru de partajare a informaţiilor despre călători”, însă oare asta pică doar pe umerii noștri sau nu cumva am mai auzit aceste declarații pentru a mai strânge puțini din ochii europeni înainte de alegeri? Deci pe scurt, o întrebare rămâne: este România pregătită cu adevărat sau se bate în piept de dragul aparențelor?
“`
