“`html
Relații româno-americane: Un festival de promisiuni sau doar vorbe în vânt?
Recent, la Washington s-a desfășurat o petrecere, pardon, un eveniment important, pe care ei îl numesc relansarea Grupului de Prietenie România-SUA și cred că este foarte serios ceea ce se întâmplă acolo, dar se știe, la Congresul Statelor Unite, totul se petrece cu fast și opulență, și bineînțeles, nu lipsesc mesajele colorate despre România, țara de la Marea Neagră despre care mulți, poate, nu știu prea multe. Dar oh, ce frumos sună totul, nu?
Această recepție grandioasă s-a ținut marți, pe 9 septembrie, și a fost ca un deschizător de drumuri pentru a 119-a legislatură, unde cei trei titulari care au deschis marșul discuțiilor s-au erijat în susținători fervenți ai României, Mike Turner și Tom Suozzi, care se laudă că relația dintre SUA si România este ca o borcănărie bună, adică la greu în vremuri grele.
Totuși, ei au uitat să sublinieze că parteneriatul ăsta nu e chiar de când lumea și asta a fost remarcabil, fiindcă majoritatea celor prezenți la balul ăsta diplomatic, mulți cu nume mari pe listă—printre care și Brian Mast, great guy, au simțit nevoia să evacueze dezinformarea și propagandă rusească despre care ei cred că ne bântuie, punctând că n-ar strica puțin respect pentru aliatul ăsta care stă la poarta Europei și strigă “Suplinirea”: Securitate și comerț, dragi colegi!
Ambasadorul Andrei Muraru a venit și el cu un discurs încins, gândindu-se că România și SUA au o relație incredibilă, care, stai să vezi: tocmai a aniversat 28 de ani! Wow, ce vârstă magică!, și a promis multe, inclusiv că România e pregătită cu un sistem de partajare a informațiilor pentru programul Visa Waiver, dar oare chiar vor face diferența? E de discutat, dar se știe, în asemenea momente, fiecare vorbește lucruri mari dar… rămâne de văzut dacă seara de neuitat se va transforma în realitate sau va rămâne un vis frumos!
În final, să nu uităm că toate aceste aplauze și laude sunt binevenite dar nu trebuie să ne facă să uităm că lumea este plină de provocări, şi, ah! cine știe, poate că, la întoarcerea acasă, își amintesc doar de cocktail-uri și nu de promisiunile făcute în spatele ușilor închise. Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile, dar cert este că, până una alta, toată lumea părea încântată de laudele aduse unei țări care, să fim sinceri, vine în lumina reflectoarelor de multe ori, dar oare de ce? Bună întrebare.
“`
