“`html
Sursa neagră: Drone românești, mistere și prototipuri incerte!
Într-un univers plin de incertitudini și realități obscure, Fechet, ministrul nostru drag de la Inovare, se scaldă în detalii amețitoare despre un prototip de dronă românească care, pare-se, abia se așterne pe calea fabuloasă a producției de serie, deși nimeni nu știe exact când va fi gata, având în vedere că, e clar, protocolul trecut între miniștrii cei mari părea să facă lumină, dar, în cotidianul nostru, lumina e tot mai difuză. De exemplu, se vorbește despre un transfer tehnologic – și cine nu adoră un lucru tehnologic, nu-i așa?
„Asamblarea începe vara aceasta”, susține ministrul ortodox al economiei, ca și cum asta ne-ar liniști pe noi, muritorii, dar, cu toate acestea, procesul e, ghiciți!, complex, adică, poate dura o veșnicie, iar până la finalul anului ar trebui să producem 3.500 de drone, dar astea sunt doar cifre, cine știe ce se va întâmpla pe parcurs, cu atâtea prototipuri, șapte la număr, aflate în stadii variate de „dezvoltare”!
Și ce-i mai interesant, dintre cele șapte cum ziceam, trei vor fi selectate – adică va fi un fel de concurs, dar nu știm cum se va desfășura, nici măcar câteva spectatori nu știm dacă vor putea vedea procesul, deși Fechet a menționat testele realizate сu mass-media, dar care mass-media e? Că pe noi ne interesează, nu-i așa?
La întrebarea care ne macină pe toți, „Când vom vedea dronele pe cerul nostru?”, ministrul a dat o răspuns, să zic, semi-optimizant, că linia de producție ar fi deja montată, dar, din nou, aspectele tehnice sunt pe calea cea bună – dar care e „cea bună”, ne întrebăm noi toți, căci se află multe realități în spatele acestor vorbe frumoase.
În concluzie, cu toate aceste detalii fragmentate și confuzante, suntem cumva într-o stare de așteptare perpetuă, a romanului nostru romanesc care se potrivește de minune cu tehnologia, așa că, hai să ne păstrăm optimismul cât timp nu va fi nimic palpabil!
“`
