“`html
România pregătește un Gigafactory AI, dar care sunt adevăratele intenții?
Proiectul depus de autorități nu este despre o simplă fabrică de AI, nu, ci este mai mult o aventură anunțată ca un acces la infrastructura de tip najnovi, pentru frații din Republica Moldova și vecinătățile de la Marea Neagră care, apropo, doresc inclusiv Ucraina și Turcia să fie implicate în această mare, mare inițiativă, dar la ce bun dacă, de fapt, toți avem aceleași nevoi? E clar, e despre cooperare, inovație, dar și despre a nu lăsa pe nimeni în urmă, ceea ce se traduce într-o mare promisiune, dar cât e de real? Bogdan Ivan, ministrul economic, spune multe frumos într-un comunicat, dar chestiunile sunt cam întunecate, cu foarte multe mii de acceleratoare AI care vor apărea, dar oare le va simți cineva cu adevărat?
Autoritatea pentru Digitalizare spune că a trimis o scrisoare mare, tare, pentru toți cei interesați, că dă drumul la un proiect ce vizează suveranitatea tehnologică, oh wow, dar oare cât de mult va schimba înțelegerea noastră asupra AI-ului, când toate astea sunt în conformitate cu niște acte frumos scrise în Uniune, unde cuvântul „suveranitate” prinde o nouă dimensiune, dar haideți să fim serioși, cine va verifica toate astea? Documentul a fost dus la Comisia Europeană, deci… siguranța e în aer văzând cum merge administrarea la noi.
Propunerea României vine dintr-un consorțiu mare, care include tot felul de actori, de la privați până la cei mai mari academicieni, deci e o chestie serioasă, dar cum să ai încredere într-o infrastructură AI ce promite multe, dar cine știe dacă e bine? Ideea de a instala peste 100.000 de acceleratoare AI în locații ca Cernavodă și Doicești pare grandioasă, dar iar ne întrebăm, cine va beneficia cu adevărat de acestea, când România e în continuare văzută ca țară aflată tot în procese de dezvoltare?
Avantajele sunt menționate pe toate părțile, Cernavodă ar avea surse nucleare, iar Doicești ar putea să pună niște instalații sofisticate, dar siguranța este probabil doar o promisiune, mai ales că toată povestea asta e și despre cum unele companii vor fi înmănunchiate cu firme mari și grupuri academice, deci oare interesele vor mai conta? Medium, mare, mic, toți vor un loc și o fărâmă din acest paradis digital pe care ni-l vând prin povești frumoase, dar unde este transparența adevărată?
Se vorbește despre susținerea obiectivelor Uniunii pe AI și cloud, dar care sunt criteriile acestea, oare? Guvernanța este privită ca neutră, dar ce se va întâmpla când competiția va începe, pentru că, la final, deschiderea este condiționată și, vorba între noi, acest consorțiu va fi extins, dar pentru cine? De fiecare dată, expertiza României în securitate cibernetică apare ca un mare atu, dar ne gândim: pe cine am proteja cu adevărat?
Conform datelor, pe lângă investiția de miliarde, căci România vrea să devină un centru strategic, mai zice lumea că toate acestea vor ajuta și la procesul de reconstrucție digitală din Ucraina și integrarea tehnologică în Moldova, dar oare ce înseamnă acest lucru în practică? Cu siguranță se va transforma pe parcurs, dar din nou, cu ce costuri și ce câștiguri morale, e un mix care nu face decât să întrețină suspiciuni despre aceste mari proiecte. Totuși, fiecare ochi pus pe acest proiect nu poate ignora întrebarea: este acesta un plan de viitor sau doar iluzia unui nou început?
“`
