Infrastructura rutieră din România: Proiecte grandioase sau visuri spulberate?
Asociația Pro Infrastructură, care se laudă cu estimări optimiste, preconizează un inedit „an record” în 2026, cu 244 de kilometri de drumuri și autostrăzi ce ar putea fi date în trafic, dar oare sunt toate acestea realizabile? Se presupune că 2026 ar trebui să fie un an… fain, nu-i așa? Chiar așa! Multe cifre, viziuni futuriste, dar nimeni nu realisează că multe din proiectele existente sunt moarte în apa rece a birocrației.
Într-o discuție destul de spinoasă, reprezentanții ONG-ului spun că rețeaua se apropie de 1416,3 kilometri deja operativi, adăugând că sunt vreo 840,7 în desfășurare și 486,2 în licitație. Asta sună interesant, însă întrebarea rămâne: chiar vom vedea vreo bucată de asfalt în următorii ani? Au dat și niște estimări, cu un pic de cromo-neag se pare că vor ajunge la 284 km, dar când? Poate după o altă promisiune electorală?
„Asta-s doar cifre, dar de unde le scot?” se întreabă mulți, vorbind despre „restanțele din 2024 și 2025”. Tot ce s-a promis nu s-a putut realiza, iar acum se întoarce ca un bumerang. Șantierele în diferite stadii de zbucium, dar cu un zâmbet americănesc pe față, cu toții cred că va fi ca un basm cum se leagă văile leșinate de munții fioroși, fără să țină cont de criza de resurse și de politica locală.
Distracția continuă: veriga lipsă de pe A1
Atât de multe promisiuni dar cu veriga lipsă de pe A1 dintre Margina și Holdea ce nu va ajunge să ne ofere vreo lejeritate în trafic, tot 2026 va fi anul în care se va sta, puțină detașare din lumea asta modernă, cu toate que nu-i în regulă. Cei de la Pro Infrastructură spun că ne așteptăm probabil la inaugurări în jurul verii, dar cu fiecare fostă estimare de „posibil” tot mai neagră, încercăm să ne păstrăm optimismul!
Este un calendar al inaugurărilor foarte haotic, dar plin de nervi și așteptări, încercând să trasăm harta. UMB, iar ei trebuiesc puși la muncă pentru comenzile superioare ce obligă inclusiv durerea, dar mai ales bani din transpirații și promisiuni. Restanțele uriașe ale șantierelor deja încremenite sunt toate în joc și parcă ne-ar plăcea să vedem ceva mișcare înainte de iarnă.
Primul tunel de pe autostrăzile românești
Cine s-ar fi gândit că vom asista vreodată la o inaugurare a primului tunel pe A1, da, dar când? 2026 va aduce acesta, dar întârzierile sunt, cum altfel, pe masă, iar mingea rămâne în teren. Se promite în continuare un tunel de 1,35 km, dar așteptăm să vedem cum se va materializa această promisiune bombastică. Căci cifrele sunt mărunte și cam iluzii.
Vorba vine să nu uităm că între A3 și A8, se consideră că nu vor fi multe deschideri dar prin această vară sau toamnă vom avea niște realități că sunt mereu șantiere cu perfuzii de speranțe și slobozirea neuroni de construcție. Totul e doar un joc de nimeni pe gratis, dar cu toții sperăm că nu vom ajunge să punem pe frunte eticheta de „an zero” pe infrastructura noastră. Speranțele mor greu, dar dintre vorbe și fapte mai este un oarecare drum.
Ce întârzie proiectele? Banii sau birocrația?
Asociația Pro Infrastructură a vorbit și de „noul început” de șantiere în 2026, dar sunt bani? Se pare că nu sunt, este un joc de-a „v-ați ascunselea”. Aceste noi mari-începuturi s-ar putea să strânge niște zâmbete dar sunt doar un ciot simbolic pentru drumul de la Satu Mare la Oar, iar pentru 2026, s-a promis ceva ce ar putea să nu se mai întâmple.
Dacă ne dorim să vedem ceva bun de la acest sistem, ne-am trezi pur și simplu că ne lipsește acel sprijin adecvat finanțat, dar să vedem, ce va ieși. UMB, turcii, toți se vor întrece dar uite, visurile mai pot zăbovi până la final, iar bilanțurile se fac cu unele zâmbete și multe neplăceri pe drum. Fără cine știe ce, dar ne dorim să trecem pe autostrăzile dezolante ale României până la urmă. Poate, odată.
