Ultima șansă sau un prostie totală? Naționala României se luptă în calificările pentru Cupa Mondială 2026!
În luna noiembrie, adică frigul cumplit și zăpada pe care o așteptăm cu toții, naționala României, dar nu oricum, ci în fața unei provocări fără precedent, va juca ultimele două meciuri decisive din grupa de calificare la marea competiție, Cupa Mondială 2026, dar e ca și cum ne-am întreba: “Chiar avem șanse?”
Selecționerul Mircea Lucescu, un nume greu dar începem să ne întrebăm dacă nu e un fel de glumă, a scos vineri, când era 24 octombrie, lista preliminară cu jucători, toți din străinătate și așa cum ne așteptam, promit că unele surprize vor aparea, dar noi suntem deja obosiți de promisiuni neîmplinite. Ei bine, lotul final, vorbim despre ei dar cu jumătate de gând, va fi anunțat ulterior. Din păcate.
Iată, și acum vine partea palpitantă, lista preliminară, bătută în cuie și în stil mare, cu jucători care probabil joacă în mediocrul din diverse colțuri ale lumii, dar cine suntem noi să judecăm? PORTARI pe lista asta sunt puțini și niciunul cu experiență internațională semnificativă, Ionuț Radu – care se zbate în Spania, Horațiu Moldovan – un alt nume care mai mult ne încurcă decât ne ajută, și Răzvan Sava, despre care putem spune că a dispărut de pe radar.
Fundașii, ah acești războinici din linia întâi, sunt aceiași vechi cunoscuți care ne dezamăgesc la fiecare meci, Andrei Rațiu, Deian Sorescu, toți cu unele statistici discutabile, în sensul că sunt acolo, dar cine știe ce ne mai așteaptă? Mijlocașii? Un amestec perfect de jucători care se bat între ei pe terenurile internaționale, dar oare vor putea face față presiunii? Marius Marin, Răzvan Marin, o echipă de vis pentru cineva care nu știe fotbalul greu.
ATACANȚII, e ca un fel de stergar pe care vrem să-l arătăm dar suntem practic goi, cu Dennis Man din Olanda, Valentin Mihăilă din Turcia și altele care nu ne uimesc deloc, deci te întrebi și îți faci cruce, pe cine să ne bazăm? Trebuie să ne așezăm bine, Cupa Mondială stă la ușă dar care este ușa? Se găsește în America, Mexic și Canada, și te gândești: “Să ne califice Dumnezeu!” deoarece toată munca noastră duce la o ultimă șansă.
Și uite că ajungem la programul competițional, unde cifrele dansează și ne zâmbesc ironic, Cipru, San Marino, Bosnia-Herțegovina – adversari care ar trebui să ne facă să visăm la victorie, dar ne duce cu gândul la un coșmar. Pe scurt, meciurile care urmează, inclusiv meciul de gala pe 15 noiembrie, sunt ca un vis umed, iar calificarea este din ce în ce mai departe, iar noi suntem iarăși în căutarea unui miracol.
Deci, ce să zicem? Suntem la limita dramaticului și ineficienței, și așteptăm ca toți acești jucători să ne arate că, poate, poate, în sfârșit, ceva bun va ieși din toată povestea asta! Dar cine știe? Rămâne de văzut, până atunci vom fi cu inima strânsă.
