România în pragul unei crize majore pe piaţa carburanţilor din cauza opririi livrărilor de ţiţei din Kazahstan
România se confruntă cu riscul unei crize fără precedent pe piaţa carburanţilor, în contextul în care Kazahstan, principalul furnizor de ţiţei al ţării, a întrerupt livrările prin sistemul Consorţiului Conductei Caspice (CPC) către terminalul de la Novorossiisk, pe coasta Mării Negre. Această ruptură a lanţului de aprovizionare pune presiune directă asupra preţurilor şi disponibilităţii carburanţilor pe piaţa internă.
Întreruperea livrărilor prin Consorţiul Conductei Caspice
Începând de marţi seara, transportul de ţiţei prin CPC, conducta care aduce petrolul kazah până în portul Novorossiisk din Rusia, a fost suspendat. Decizia a fost luată ca urmare a unor atacuri asupra petrolierelor la terminalul maritim de la Marea Neagră, care au determinat sistarea încărcărilor de ţiţei pe nave, conform a trei surse din industrie citate de Reuters şi preluate de Agerpres.
Adrian Negrescu, consultant economic, avertizează că această conductă nu este doar o rută obișnuită de transport, ci „principala arteră prin care Kazahstanul îşi exportă ţiţeiul către pieţele mondiale” și că întreruperea va genera efecte resimţite imediat în România.
Importanţa strategică a conductei CPC şi impactul asupra României
Conducta Caspian Pipeline Consortium are o lungime de aproximativ 1.500 de kilometri și leagă zăcămintele din vestul Kazahstanului, inclusiv cele din zona Mării Caspice, cu terminalul maritim de la Novorossiisk. De acolo, petrolul este încărcat pe petroliere prin trei puncte de descărcare plutitoare situate la circa cinci kilometri de coastă.
CPC transportă aproximativ 80% din totalul exporturilor petroliere ale Kazahstanului, care este al 12-lea producător mondial de petrol, cu o extracţie zilnică în jur de 1,8-1,9 milioane de barili. În 2024, prin această conductă au fost expediate 63 de milioane de tone de petrol, din care 55 milioane provin exclusiv din Kazahstan, precizează consultantul.
Deşi conducta traversează Rusia, ţiţeiul kazah este certificat ca fiind de origine kazahă şi nu este supus sancţiunilor occidentale aplicate Rusiei. Acest lucru a permis României şi altor state europene să continue importurile fără restricţii legale, chiar şi după începerea războiului din Ucraina.
Dependenţa României de ţiţeiul kazah
România îşi acoperă aproximativ 77% din necesarul de ţiţei prin import, restul fiind asigurat de producţia internă. Din importuri, aproximativ 63% provin din Kazahstan, ceea ce înseamnă că aproape jumătate din cantitatea totală de ţiţei procesată de rafinăriile din ţară este de origine kazahă, iar restul necesarului vine din Azerbaidjan, Norvegia, Libia şi alţi furnizori mai mici.
Negrescu subliniază că ambele mari rafinării româneşti, Petromidia şi Petrobrazi, depind de aceste importuri din Kazahstan, însă în grade diferite. Rafinăria Petromidia, controlată de compania naţională kazahă, primeşte aproape integral ţiţei kazah prin portul Midia, operat de Rompetrol. Rafinăria OMV Petrom de la Petrobrazi utilizează la rândul ei ţiţei kazah, dar într-o proporţie mai redusă, completată de petrol provenit prin portul Constanţa.
Implicaţii imediate pentru piaţa carburanţilor din România
Orice perturbare în aprovizionarea cu ţiţei din Kazahstan sau în transportul prin terminalul CPC poate avea consecinţe semnificative asupra disponibilităţii şi preţului carburanţilor pe piaţa românească, avertizează economistul. Lipsa petrolului va afecta producţia de motorină şi benzină, ceea ce se va reflecta direct în preţurile la pompă şi în oferta de combustibil pentru consumatorii români.
Negrescu menţionează că deşi avertismentele au fost transmise încă de acum câteva luni, autorităţile politice au minimalizat riscurile, asigurând populaţia că există surse sigure de aprovizionare.
Necesitatea unei reacţii rapide din partea autorităţilor
Consultantul economic subliniază urgenta unor măsuri guvernamentale, recomandând ca Parlamentul să acorde prioritate acestei probleme în cadrul sesiunii extraordinare și să ia în considerare declararea stării de urgenţă energetice pentru a combate efectele penuriei pe piaţa carburanţilor.
Potrivit lui Negrescu, dacă blocada transporturilor de ţiţei din Kazahstan continuă, riscăm introducerea unor restricţii la consumul de carburanţi, în special pe segmentul motorinei, unde România depinde în proporţie de 80% de importuri.
Cauzele blocării livrărilor şi contextul regional
Atacurile împotriva petrolierelor care transportau ţiţeiul kazah au fost declanşatorul imediat al suspendării încărcărilor pe nave în portul Novorossiisk. Aceste acte de agresiune au dus la oprirea completă a livrărilor prin CPC, sistem vital pentru exporturile de petrol kazah.
Impactul acestor atacuri se extinde mult dincolo de Kazahstan, afectând direct pieţele europene, printre care şi România, ţară pentru care petrolul kazah a fost până acum o sursă principală de aprovizionare cu carburanţi.
Provocări pe termen scurt şi mediu pentru piaţa românească
În absenţa unor surse alternative de petrol pe termen scurt, rafinăriile din România vor suferi perturbări, iar companiile de distribuţie de carburanţi vor resimţi diminuarea cantităţilor livrate. Aceasta ar putea duce spre perioade de penurie şi creşteri semnificative de preţuri, având impact direct asupra consumatorilor generali.
În plus, dependenţa majoră de ţiţeiul din Kazahstan face ca soluţionarea situaţiei să fie problematică, iar eforturile pentru identificarea rapidă de surse suplimentare sau alternative vor trebui intensificate de urgenţă pentru a limita efectele negative.
Posibile măsuri necesare pentru evitarea crizei
Consultantul Negrescu recomandă ca autorităţile să acţioneze rapid şi să ia în considerare atât declaraţia stării de urgenţă energetice, cât şi implementarea unui plan de rezervă privind aprovizionarea cu carburant. În acest context, ajustarea legislaţiei şi stimularea importurilor din alte surse externe vor juca un rol important în atenuarea efectelor acestei situaţii critice.
Riscul major de penurie a carburanţilor devine astfel o realitate tangibilă pentru România, iar reacţia statului este esenţială pentru a preveni un impact major asupra pieţei interne şi a consumatorilor finali.
